EMOTIILE – Cum ne pot ajuta sau … incurca!

 

MOTTO : „Ochii vad doar ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga.” – Henri Bergson

Interesanta afirmatie, nu!…

Nu de multe ori, persoanele cu care lucrez ma intreaba: Cum as putea sa-mi controlez emotiile?! … Invariabil raspunsul meu se rezuma la afirmatia: POTI doar sa GESTIONEZI acele emotii care te incurca  …

Din perspectiva psihoterapeutului este important pentru o persoana, sa identifice ceea ce simte ca sa-i fie usor sa-si inteleaga REACTIA. Sunt convinsa ca faceti diferenta intre: A ACTIONA si A REACTIONA… Explicatia afirmatei de mai sus este simpla si in corelatie cu functia sistemului nervos autonom (vegetativ), asupra caruia nu avem cum sa intervenim, functiunile lui realizandu-se automat, fara control volitiv. (O calatorie prin corpul uman, S.Olteanu, C.Voicu, I.Tanur, A.Neagu,Ed.DPH,2013, pag.27).

 

Pentru o mai buna intelegere a tabelului, as mai adauga urmatoarea completare: Intr-un astfel de proces care nu permite interventia controlului constient, poti doar actiona prin identificarea reactiilor organice si gestionarea corecta a lor, in beneficiul personal. Pentru mine sintagma „in beneficiul personal” s-ar putea explica astfel: sa intelegi ca te poti ajuta actionand doar asupra ta, detasandu-te de persoanele exterioare tie. Acest lucru il poti face practicand relaxarea corporala dupa ce experimentezi o emotie solicitanta (constructiva sau distructiva). Metoda de relaxare permite muschilor contractati sa se decontracteze si astfel circulatia sangvinica si cea limfatica sa se desfasoare normal, reglandu-se transferul substantelor benefice la nivelul organelor. Retineti: orice contractura musculara actioneaza ca o bariera (blocaj) in cadrul acestor sisteme. Poti actiona in beneficiul personal al propriului organism in momentele in care iti permiti din cand in cand sa te relaxezi dupa o zi tensionanta de lucru.

Va prezint in imaginea de mai jos, diagrama schematica a procesului de producere a unei emotii. Cele 6 componente ale emotiei sunt declansate de circumstante descrise de anumite relatii PERSOANA-MEDIU (Dupa Lazarus,1991B; Rosenberg,98.).

In prima instanta persoana, in relatia cu mediul, se confrunta cu un stimul extern, ca in pasul al doilea sa se produca o tentativa de evaluare cognitiva (inteventie a sistemului nervos SOMATIC) care declanseaza automat o reactie in care intervin urmatorii factori: experienta subiectiva (componenta a logicii private) + tendinta de gandire si actiune + modificarile corporale interne si expresiile faciale (ultimele doua actiuni sunt implicite si coordonate automat de catre sistemul nervos AUTONOM prin componenta PARASIMPATICA). Ca in final sa se defineasca reactia finala la emotie si sa se transmita in forma unor mecanisme de reglare si/sau aparare, care sunt percepute de catre persoana in cauza. De ceea ce putem identifica constient sunt mecanismele organice proprii personale. Cu alte cuvinte avem de-a face cu o suma de procese ale caror etape sunt dificil de separat constient. Acesta este motivul pentru care afirm de fiecare data ca nu poti CONTROLA o emotie, o poti doar gestiona in beneficiul personal! … Adica: „Ai puterea de a alege sa vezi partea plina a paharului (ceea ce te ajuta) nu pe cea goala (care te incurca si iti blocheaza actiunea)

Personal, in calitate de psihoterapeut, pentru a intelege si a explica altora aspecte legate de domeniul afectiv emotional personal, am fost provocata sa-mi inteleg propriile emotii. A fost un proces de lunga durata, uneori anevois, alte ori extrem de usor de strabatut, pe care l-as putea restrange la un concept general acceptat de multi, si anume: DEZVOLTARE PERSONALA. Sunt convinsa ca sunteti familiarizati cu el! Ati auzit si ati citit multe despre acest proces care se petrece la nivel individual si reprezinta o cale prin care fiecare evolueaza: creste si se maturizeaza, ajungand la o intelepciune care il ajuta sa isi structureze informatiile dobandite in mod formal (la scoala) si informal (auto informare). Odata structurate, printr-un proces care are la baza LOGICA PRIVATA (specifica fiecaruia dintre noi), ele (informatiile personale) sunt aranjate ca intr-un puzzle construind STILUL de VIATA personal. Fundamentul stilului de viata personal este constituit de  CONVINGERILE de BAZA care sunt obtinute de catre fiecare, in perioada copilariei (pana la varsta de 10-11 ani).  Am facut aceasta mica paranteza pentru a va explica anumite concepte (specifice scolii adleriene) pe care le utilizez in activitatea mea.

Una dintre legile universale pe care Brian Tracy (expert in domeniul motivational) o prezinta ca fiind LEGEA EMOTIONABILITATII, si la care as dori sa fac referire in acest articol, este enuntata astfel: „In tot ceea ce ganditi, simtit si decideti, va implicati emotional 100%. Luati decizii pe cale emotionala si le justificati pe cale logica. Intrucat va controlati gandurile, sunteti cat de fericit va hotariti sa fiti!” (Bian Tracy,Legile universale ale succesului,Ed.Meteor Press,2008, pag.32). Am ales acesta afirmatie cu scopul de a va atrage atentia asupra unui alt domeniu (extrem de important pentru fiecare persoana in parte): SUCCESUL PERSONAL, care il include pe cel PROFESIONAL. Pentru a avea succes in tot ceea ce facem este necesar sa urmam un proces de dezvoltare personala. Avem nevoie de o MOTIVATIE intrinseca care sa ne ajute sa depasim cat mai multe obstacole (nemultumiri, frustrari, etc). Dupa cum observati acest parcurs logic, revenim la domeniul emotiilor personale, care ne place sau nu, ne guverneaza universul.

Revenind la motto-ul de la inceputul articolului: Ochii vad doar ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga, va propun sa reflectati la urmatoarea afirmatie: Putem intelege doar informatiile pentru care suntem pregatiti. Cu alte cuvinte: Zilnic suntem bombardati cu informatii diverse, dar le integram (acceptam) doar pe cele pentru care gasim conexiuni personale! … Din punctul meu de vedere multitudinea informatiilor creeaza confuzie, deci scade pragul de evaluare cognitiva si creste riscul de a reactiona in detrimentul actionarii (vezi tabelul diagrama schematica a unei emotii). Acest proces ar putea creea asa-numita „disonanta cognitiva” concept propus de Leon Festinger pentru a desemna o indispozitie psihica datorata creerii unei situatii in care o persoana este prinsa intre doua sau mai multe idei contradictorii.

Pentru a evita aceasta situatie ar inseamna sa identificati propria „tendinta de gandire si actiune”ca sa puteti intelege reactia la emotie. Deci a-ti identifica propriile emotii, inseamna sa intelegi cum reactionezi experimentand o emotie. Apoi sa-ti accepti reactia, ca facand parte integranta din viata afectiva proprie. Putem vorbi de un proces de integrare a unei emotii, atunci cand iti poti anticipa reactia si poti actiona constructiv, in beneficiul personal. Numai in aceste conditii poti spune ca TE CUNOSTI si poti gestiona efectele unei emotii, sau al unui cumul de emotii ! Aceasta este esenta conceptului de DEZVOLTARE PERSONALA!

Inchei prezentandu-va pe scurt (enumerare) o clasificare a emotiilor, cu raportare la scopuri  (dupa R.S.Lazarus-Teoria cognitiv-motivationala-relationala,2011) si cele derivate:

  1. Emotii negative (incongruenta in raport cu scopurile): FURIE, FRICA-ANXIETATE, VINOVATIE-RUSINE, TRISTETE, INVIDIE-GELOZIE, DEZGUST
  2. Emotii pozitive (situatie congruenta in raport cu scopurile): FERICIRE/BUCURIE, MANDRIA, IUBIREA/AFECTIUNEA, IMPACAREA

Urmeaza o serie de articole separate in care va voi prezenta explicit fiecare emotie in parte cu scopul de a va ajuta sa descoperiti singuri modalitati de identificare personala a acestor emotii, in cazul in care sunteti pusi in situatia de a le experimenta.

 

 

A fi părinte – Artă și Provocare (promo-publicație)

Evidențiat

CUPRINS – EXTRASE

Cap. 1 – A fi PĂRINTE – o reală provocare

Motto: „Nu ne putem proteja copii de viață, de aceea este important să-i pregatim pentru ea!…” – Rudolf Dreikurs

Ca adulți, avem responsabilitatea de a intelege nevoile copiilor nostri ! Mă refer la nevoile afectiv-emoționale, nu la cele materiale… Din păcate, din experiența personal-profesională pot afirma că nevoile materiale primează actualmente, în stilul educațional al multor părinți. De cele mai multe ori m-am confruntat cu expresia des utilizată, de părinții cu ai căror copii am lucrat la cabinet, și anume: „M-am străduit să nu-i lipsească nimic copilului meu!”. De fiecare dată când întrebam: „La ce vă referiți când afirmați că v-ați străduit să NU îi lipsească NIMIC?” răspunsul pe care îl primeam, era legat invariabil de lucruri materiale…

După părerea mea, cred că stă în puterea noastră, ca părinți și primi educatori ai copiilor noștri, să fim mai atenți și mai receptivi la modul creativ al copiilor prin care ei încearcă să ne spună cum se simt…

Cap.2 – Dilema părinților   

Motto : „Avem curajul de a fi imperfecți!” – Rudolf Dreikurs

Și uite așa se instalează DILEMA PARENTALA: Nu știm ce să mai facem cu copiii noștri ! Suntem puși în situații delicate ( manifestări de irascibilitate și obraznicie ale copiilor), mai ales în public…și reacționăm adesea, cu furie sau cu resemnare. Îi plesnim, țipăm și noi, sau le permitem să ne șantajeze, cumpărându-le ceea ce-și doresc, deși nu merită, numai ca să TACA!… Astfel, copilul învată că dacă țipă, el obține ce-și dorește și va adopta acest comportament ori de câte ori va avea nevoie de ceva…

Cert este că fără o comunicare de tip constructiv, reprezentată de un dialog real, în care ambele părți (părinte și copil) să poată AUZI și PROCESA informația primită, rezultatul obținut este unul de tip distructiv care creează CONFLICT.

Din punctul meu de vedere, punctul de pornire în anihilarea unui conflict este cel în care reușim prin forțe proprii, sau împinși de copiii noștri care ne provoacă, să ne întrebăm:

„Cum mă simt eu ca părinte în momentul în care am senzația că sunt provocat?!”

Cap.3 – Reacții nedorite baza comportamentului nedorit al copilului

Motto : “Copiii mici nu te lasă să dormi, cei mari nu te lasa să respiri.” – proverb rusesc…   

De cele mai multe ori, presați fiind de problemele cotidiene, nu avem timp și nici interes, pentru a ne pune întrebarea: CUM MĂ SIMT, EU ca părinte, atunci când copilul ma pune într-o SITUAȚIE PROVOCATOARE ? … În exemplul de mai sus, evident, mama era iritată că fetița nu o asculta…

Să nu subestimăm niciodată capacitatea de observare a copilului ! Este modalitatea lui non-conștientă, de a învăța: prin ÎNCERCARE și EROARE. Din experiența personală, și nu numai, aș putea afirma cu tărie că cei mai buni observatori sunt copiii ! Ei observă tot ce se întâmplă în jurul lor, învață să se adapteze și cum să gestioneze mediul interior și pe cel exterior… La acest aspect aș dori să mă opresc înainte de a vă povesti câte ceva despre senzațiile pe care le experimentăm în calitate de părinți…

Cap.4 – Când copilul adoptă un comportament de a cere atenție nemeritată

Motto: „Ne îngrijorăm de ceea ce va deveni copilul nostru mâine, însa uităm de ceea ce este el azi” Stacia Tauscher

În cazul copiilor care caută ATENȚIE, noțiunea „de ajuns” nu există. Să nu vă imaginați că ei rețin și apreciază momentele în care ne captează atenția. Dimpotrivă, vor continua să facă acțiunile pe care noi, ca părinți le-am validat prin reacțiile noastre…

Cap.5 – Accentuarea conflictului –  lupta de putere

Motto: „Petrecem primele 12 luni cu copiii noștri pentru a-i învăța să mergă și să vorbească , iar urmatoarele 12 luni spunându-le să stea jos și să tacă.” – Phyllis Diller

În capitolul anterior m-am referit la stadiul incipient al unui conflict parental. Se poate ajunge în stadiul de conflict mocnit atunci când vă simțiți provocat de intensificarea tendinței copilului de a se comporta cât mai neplăcut. Cu cât mai mult se intensifică acțiunile lui, cu atât vă simțiți mai provocat și propria reacție este amplificată dacă nivelul de stress este ridicat….

Cap.6 – Accentuarea luptei de putere – RĂZBUNAREA

Motto:  „Părinții îi învață pe copii să vorbească, copiii îi învață pe părinții, să tacă.”

După cum deja știți, răzbunarea intră în categoria acțiunilor care deschid și intensifică un conflict mocnit. Este situația în care ambele părți implicate sunt deja poziționate și își dispută cu sau fără argumente „așa-zisa dreptate”. Diferența între conflictele dintre adulți și cele dintre copii și părinți, constă în faptul că părțile implicate nu se situază la același nivel de înțelegere a informației. Existența unor drepturi și obligații nu sunt corect și democratic aplicate de către părțile în cauză.

Cap.7 – RETRAGEREA – Comportament de tip evitant

Motto:  „Să taci bine e mult mai greu decît  să vorbești  bine.”

Dacă în ultimele trei capitole am discutat despre situații în care ați putut observa o dinamică relațională de tip activ între părinți și copii, în cazul retragerii avem de-a face cu pasivitatea. Prin comportamentul lui, părintele transmite inconștient copilului, lipsa speranței care generază retragerea (uneori verbalizată sub forma: „Nu mai știu cum să mă mai comport cu copilul ăsta!”), iar prin răspunsul său, copilul își manifestă neputiința în relaționare. Scopul lui este acela de a fi evitat. Această situație este gravă prin însăși estența ei: non-acțiune! Disperarea părinților și muțenia copiilor anulează orice fel de comunicare, fie ea verbală sau non-verbală…

Cap. 8 – Concluzii: Manipularea emoțională și impresionabilitatea părinților

Motto:„Abilitatea noastră de a funcționa, depinde de sentimentul nostru de apartenență” – Rudolf Dreikurs

Dacă am vorbit până acum despre comportamente greșite ale copiilor care apar ca urmare a percepției greșite a acestora cu privire la comportamentul părinților, pot afirma că în toate fazele menționate în cele 4 capitole apare acest fenomen de manipulare emoțională, la scară largă sau mai redusă, determinată fiind de sentimentele copilului/adolescentului….Pentru a ne ajuta copiii să coopereze și să fie utili în mediul familial, este necesar să le înțelegem motivele pentru care aleg să acționeze într-un fel sau într-altul…

Manipularea emoțională și impresionabilitatea părinților

Motto : „Abilitatea noastră de a funcționa, depinde de sentimentul nostru de apartenență” – Rudolf Dreikurs

De cele mai multe ori, ca adulti, picam in capcana impresionabilitatii, inconstient plasata, de catre copiii nostri. In articolele anterioare v-am povestit despre cat de fini observatori, sunt ei. OBSERVATIA si EXPERIMENTAREA sunt cele doua instrumente pe care le folosesc, pentru a invata. Care este mecanismul pe care il dezvolta inconstient? … Este unul extrem de simplu: Simt, aplica cu perseverenta (actioneaza, pana la limita la care comportamentul nostru corespunde nevoilor lor, inconstiente) si isi valideaza comportamentul. De fapt, atitudinea nostra este cea care da girul ca ei sa continue (le permite sa actioneze), in conformitate cu dorintele si nevoile lor.

Una dintre cele mai importante nevoi resimtite de copil este cea de apartenenta la familie. Nevoia de CEILALTI, transpusa percepțional de catre copil prin „AM UN LOC”, creeaza un sentiment de SIGURANTA si dezvolta aptitudinea de a comunica. Cu alte cuvinte, daca un copil simte ca are un loc in familia lui, el se simte in siguranta si CONECTAT cu membrii familiei.  In cazul cand aceasta conectare este afectata, din partea unuia dintre parinti (sau chiar a ambilor), gandul inconstient al copilului este ca el „trebuie sa fie remarcat mereu” care se transpune comportamental, in atragerea atenției, despre care am vorbit intr-unul dintre articolele anterioare. M-as opri la acest comporta-ment  gresit al copilului, pentru ca este primul și cel mai des intalnit, care odata invatat (prin validarea lui de catre parintii exasperati), devine puntea de lansare ale celorlalte: lupta de putere – care ascunde un sentiment de inadecvare (copilul incearca sa isi controleze parintii) ;  răzbunarea – care ascunde un sentiment de neglijare (copilul crede ca este nedreptatit de parinti si ranindu-i pe ceilalti arata cat este el de ranit) ; teama de eșec – care ascunde un sentiment de inferioritate (copilul renunta, nu mai incearca sa actioneze).

Revenind la IMPRESIONABILITATE si MANIPULARE, cele doua arme-atuu ale copiilor, la care apeleaza cu maiestrie si ingeniozitate, de la cele mai fragede varste, pot spune ca le-am putea identifica și contracara prin fermitatea  si consecventa acțiunilor noastre, dublate sau intreite chiar, de  rabdare si afecțiune.  Pentru explicarea afirmatiei de mai sus, voi folosi tot un exemplu:

Alin – 4 ani – In fiecare seara,  mama intampina greutati in a-l trimite la culcare. In fiecarea seara, Alin vrea sa se joace cu  masinutele,  ori vrea sa coloreze, ori isi doreste sa urmareasca desene animate. De fiecare data mama isi propune sa nu se mai lase antrenata in acest joc al puterii. Alin, in schimb, reuseste cu mare succes sa isi provoace mama prin diverse tertipuri: se roaga sa fie lasat sa-si continue activitatea, plange, bate din picior, fuge dintr-o camera in alta, se agata de mana sau piciorul mamei, pana reuseste sa o enerveze si sa cedeze nervos, tipand sau plesnind-ul. Casa se transforma intr-un adevarat camp de lupta si tatal intervine din cand in cand, punand lucrurile la punct, cu forta.

Analizand cazul de mai sus, putem remarca rezistenta si creativitatea copilului, in atingerea scopului sau: PUTEREA. Validarea puterii echivaleaza cu sentimentul de apartenenta.  Comportamentul sau,  materializeaza gandurile acestuia:  „Nu ma poti opri!” Sau „Nu ma poti obliga!” In aceasta situatie Alin, inconstient, isi invita parintii sa participe la lupta de putere, ca ulterior, prin cedarea mamei sa-si atinga scopul: validarea puterii in lupta lui cu mama. Chiar daca isi propune sa fie ferma, aceasta nu reuseste. Cum ? Prin faptul că, fara sa vrea, intră in jocul copilului. Alin isi manipuleaza mama prin perseverenta cu care ii rezista, prin ingeniozitatea cu care schimba registrul actiunilor si prin creativitate. Nu de putine ori am auzit parinti care mi se plangeau de faptul ca, uneori sunt atat de obositi, incat recurg cu mare usurinta la a face uz de forta, in lupta cu copiii. De obicei tonul ridicat si sfanta palma la fundulet, potolesc pentru o scurta perioada, insistentele micutilor, dar nu rezolva problema de fond. 

Ce se intampla de fapt? Copiii au o mare capacitate de a observa. Vad ca parintii se enerveaza si le testeaza limitele, experimentand. Sunt ca niste animalute simpatice care fac orice ca sa-si atinga scopul. Rezista si revin in aceeasi situatie, cu o consecventa demna de invidiat.

Revenind la cazul prezentat, pentru a pune capat ostilitatilor, mama impreuna cu tatal, ar putea sa ignore micile tertipuri ale lui Alin, de a le capta atentia. Daca el se joaca sau coloreaza in camera lui, ii pot spune „noapte buna”, ca apoi sa inchida lumina in camera lui si sa se retraga in dormitorul lor. Daca el se afla in livig, procedeaza la fel. Pur si simplu se pot comporta ca si cum Alin nu ar mai fi de fata. Acest comportament schiteaza, de fapt, retragerea si ignorarea unui conflict.

Consecventa si fermitatea sunt elemente de baza in lucrul cu copilul. Este suficient ca numai o singura data sa ne amuze o replica, o privire strengareasca sau plansetul miorlait al copilului, ca toata buna intentie de a fi fermi, sa se duca pe apa sambetei… Copiii simt cand si cat sa ne provoace. Pana unde pot merge si cat pot intinde coarda, doar experimentand si exasperandu-si parintii.

Sa nu uitam ca intr-o relatie parentala raportul de forte, este inegal. Parintii detin cheia transformarii inegalitatii acestui raport, intr-unul mai usor de gestionat de catre toti membrii familiei. Ei sunt cei care pot decide cand si cum pot actiona, astfel incat copiii sa aiba sentimente ca: SIGURANTA, COMPTETENTA, VALORIZARE si SPERANTA, necesare dezvoltarii emotionale,  armonioase si complete, a copiilor. In cazul in care nu identificam de la varste mici, comportamentul gresit al copilului, de a cere atentie nemeritata, la varste mai mari declansarea luptei de putere, este iminenta. De aici si pana la razbunare, nu este decat un pas… Si fara sa vrem ajungem, sa creem un sentiment de inferioritate, mascat de un complex de superioritate, la varsta adolescentei…

Efecte nedorite – stress – informații utile pentru noi, femeile !…

    Femeile au, în prezent, mai multe de facut ca niciodată !

La serviciu, sărim peste prânz și facem ore suplimentare. Acasă, suntem responsabile de cea mai mare parte a muncii casnice și de îngrijirea copiilor. Și cine are grijă de părinți și socri atunci cand se îmbolnavesc?

    Noi le facem pe toate ! Rezultatul? Femeile sunt frecvent suprasolicitate și simt că pierd controlul. Stresul necontenit ne perturbă pacea interioara și ne afectează, de asemenea, sănătatea.
Pana la 40% dintre persoanele care lucrează consideră că resimt un stres ‘important’ la serviciu. Iar în cazul femeilor, stresul continuă și acasă. Cercetatorii au descoperit că, inclusiv femeile care obțin satisfacții profesionale mari au niveluri semnificativ mai crescute, ale hormonilor de stres în timpul și după serviciu, din cauza responsabilităților de acasă.
Stress-ulul și reacția organismului față de acesta, prezintă și aspecte favorabile. La urma urmei, poate că nu v-ați trezi dimineata dacă nu ar trebui să înfruntați, vreodată pericolul fizic, răspunsul la stres v-ar putea salva viața. Dar când stress-ulul devine cronic, poate afecta relațiile, poate perturba somnul odihnitor și chiar suprasolicita arterele. Consumul energetic necesar refacerii organismului este major. Astfel scade imunitatea organismului, ale cărei manifestări le putem observa prin apariția vulnerabilității în fața agenților patogeni (răceli repetate, afecțiuni diverse, boală majoră), creșterea/scăderea în greutate, modificări dese ale stărilor afective, modificări atitudinale și comportamentale
Lucrurile nu trebuie să se desfașoare astfel. Stresul nu este reprezentat de un termen-limită, un ambuteiaj sau de fiul adolescent si necooperant – este modul în care reactionați la mediu. De aceea, o femeie care vede o coadă lungă la un supermarket, poate simți că își pierde răbdarea, în timp ce alta se relaxează, pur și simplu și răsfoiește o revistă și așteaptă.
Organismul și stress-ul
Privind stress-ulul ca fiind nociv pentru psihic, luăm în considerare potentialul nociv al acestuia pentru corp. Efectele de ordin fizic ale stresului sunt profunde. În timpul perioadelor de stres, sistemul nervos declanseaza eliberarea hormonilor de stress: adrenalina, neorepinefrina si cortizonul. Ele stimulează, teoretic orice sistem din organism. De exemplu, determina trecerea glucidelor si lipidelor in fluxul sangvin pentru a furniza rapid energie. Tensiunea arteriala crește, iar pulsul se accelerează, pentru a stimula circulația sângelui către mușchii de la nivelul membrelor superioare și inferioare. Respiratța se amplifică, ceea ce furnizeaza musculaturii o cantitate mai mare de oxigen. Sângele coagulează mai ușor, ca prevenție în fața unor leziuni, iar transpirația crește, pentru a răci organismul, în această stare de activare.
Răspunsul la stress apare foarte rapid. Este proiectat pentru a vă salva viața în situații de urgență. O data ce pericolul a trecut, organismul revine treptat la starea normala.
In majoritatea zilelor, bineinteles, stress-ul nu reprezintă o amenințare de ordin fizic. Stress-ul poate fi determinat de presiunea timpului, diversitatea și greutatea responsabilitatilor. Efectele lui asupra organismului sunt de mare amploare și dificil de detectat.  Un studiu a descoperit că femeile care îngrijeau bolnavi de Alzheimer – ceea ce poate fi o misiune nonstop, epuizantă din punct de vedere emoțional – au raspuns imunitar mai slab, comparativ cu cele care ingrijeau alte persoane.
Depresia, care poate fi un răspuns major la stres, este considerată un factor de risc primar pentru boala cardiovasculară. Stress-ul crește tensiunea arterială, ceea ce lezeaza endoteliul arterial. În același timp, substanțele eliberate în timpul perioadelor de stress, cum ar fi acizii grași, sunt atrase în zona lezată a vaselor sangvine. Aceasta conduce la dezvoltarea placilor arterosclerotice, depozite de lipide (îngrășarea) care pot bloca fluxul, crește riscul de coagulare și poate produce un infarct miocardic. Lipidele se orientează, de asemenea, către zona taliei, în timpul stresului. Extremele emotionale suprimă producția de testosteron a organismului, hormon care ajută la controlul grăsimii abdominale. Cercetatorii au identificat zeci de simptome fizice asociate cu suprasolicitarea la stres. Acestea includ:
Astenie
Cefalee sau migrene frecvente
Răceli sau gripă, frecvente
Astm sau respirație șuierătoare
Tulburări de somn
Tensiune sau dureri musculare
Greață
Reducerea apetitului sexual
Căderea părului
Consum prea mic sau prea mare de alimente
Scopul acestui articol este de a promova informații preluate din articole diverse, preluate din internet ; forma, redactarea și completările (explicații nespecifice), îmi aparțin.

Stress-ul : STADII, CARACTERISTICI , IMPLICAȚII PSIHICE

     Stress-ul, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare, tensiune, mobbing (NT-se stânge,se adună,se îmbulzește).

    Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare, reacția la stress pe care individul o realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye definește stress-ulul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor are o acțiune de durată, vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluție stadială.

     STADII  (identificate și definite clinic) :
     Primul stadiul este cel al reacțiilor de alarmă și are două subetape:
faza de șoc, când pot apărea hipertensiune și hipotermie.
faza de contrașoc, când organismul individului realizează o contracarare a simptomelor din faza de șoc și are la bază răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilăriei când rezistența biologică este foarte scăzută.
Stadiul al doilea este cel de rezistență specifică (revenire), când după primul contact cu agentul stresor organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent normal, persistând modificări specifice stadiului anterior, în special de la faza de contrașoc. În plan ontogenetic, acest stadiu corespunde maturității, când individul are o rezistență bună, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu.
Stadiul al treilea este cel de epuizare (aparține în special bătrâneții, dar nu numai: traume de pierdere) când scad aproape toate resursele adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menține din cauza scăderii reacțiilor de tip vegetativ (Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). Apar vădit consecințele negative ale acțiunii îndelungate a acestor mecanisme neurovegetative.

CARACTERISTICILE stresului:
Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu când se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului și posibilitățile de răspuns reale ale individului. Adaptarea presupune păstrarea integrității organismului care este în permanență amenințată de agenții stresori de toate tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă.
Stresul reprezintă, după Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de către individ între cerințele organismului și ale mediului și posibilitățile de răspuns individuale.
În funcție de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic și biologic. În funcție de numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.

STRESS-UL  PSIHIC
Paul Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-și găsesc soluția pe moment.
Mihai Golu definește stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe sau aspirații.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar și secundar. Caracterul primar vorbește despre stres ca rezultat al unei agresiuni recepționată direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbește despre stres ca reacție de conștientizare în plan psihic a unui stres fizic, căruia individul îi acordă o semnificație de realipula (realimentare, reacumulare).
      Caracteristicile stresului psihicAgenții stresori psihici sunt: stimulii verbali (inclusiv cei care aparțin limbajului interior) care sunt vehiculați pe căi nervoase la cortex (creier). Aceștia se diferențiază total de celelalte categorii de agenți stresori din cauza semnificației lor, pentru individ ei având caracter potențial de a produce stres psihic. Acest caracter potențial este validat de semnificația cu care îl investește individul. Unul și același agent stresor psihic, în afară de faptul că nu produce stres psihic la toți indivizii, nu produce stres psihic de fiecare dată la același individ. Acest lucru este condiționat de dispozițiile de moment ale individului și de semnificația pe care o acordă în acel moment individul. Apariția și amploarea stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale individului (caractere cognitive, voliționale, motivaționale și afective).
Vulnerabilitatea psihică la stres este constituțională sau dobândită. Vulnerabilitatea psihică este o trăsătură proprie doar anumitor persoane și se manifestă prin reacționare ușoară, prin stare de stres psihic, la o gamă largă de agenți stresori.
Situații generatoare de stres psihic:
• existența unor circumstanțe neobișnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregătit pentru a le face față.
• semnificația unui eveniment.
• angajarea individului într-o acțiune sau relație exagerată.
• particularitățile contextului social.
• lipsa condițiilor interne.
• modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
• subsolicitare / suprasolicitare.
• situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
• criza de timp.
• izolarea.
• apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
• situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură).
Există două forme speciale de stres (Selye): distress și eustress. Distress-ul implică toate tipurile de stres enumerate (stresul obișnuit). Eustress-ul este starea de stres specială care este validată prin anumite reacții endocrine specifice. Se diferențiază de distress prin:
• natura agenților stresori (eustress – stimuli plăcuți ai ambianței, trăirile plăcute ale individului).
• consecințele acțiunii agenților stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
• în plus față de distress, eustress-ul are implică și stres fizic.
Agenții stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter potențial stresant (generează stres psihic doar în anumite condiții), caracter de amenințare permanentă pentru individ și caracter negativ al consecințelor agenților stresori. Există două categorii de agenți stresori: unii care acționează pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agenții psihogeni) și stimulii senzoriali externi, care devin agenți stresori psihici veritabili atunci când bombardează repetat scoarța cerebrală și când au intensitate peste medie.
Parametrii de acțiune ai unui agent stresor: intensitate, durată, repetabilitate, noutate și bruschețe. Asupra individului acționează constelații de agenți stresanți. Clasificarea agenților stresori:
• în funcție de numărul lor, ei sunt: unici și multiplii.
• în funcție de asociere, ei sunt: conglomerați și configurați.
• în funcție de dominanța acțiunii, ei sunt: principali și secundari.
• în funcție de numărul indivizilor afectați, ei sunt: agenți stresori cu semnificație strict individuală, colectivă și generală.
• în funcție de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoși etc), chimici, biologici, psihologici.

Acest articol este preluat (din publicațiile găsite pe net) și modificat pentru a fi mai accesibil persoanelor fără pregătire specifică (medicină, psihologie) și care are ca scop popularizarea informațiilor cu privire la acest concept, des utilizat în limbajul cotidian.

DISCERNĂMÂNT vs. DISCREPANȚĂ

… Ușurința de a-i judeca pe ceilalți !

Două evenimente, din viața personală, m-au condus la eleborarea acestui articol.
Acum câteva zile am avut o discuție cu o persoană adultă, care a suferit de o boală (anevrism cerebral), care l-a obligat să suporte o intervenție chirurgicală, în urma căreia a rămas cu sechele. Deși știam de afecțiunea care l-a adus în situația de a nu mai avea o viață nomală, am răspuns cu implicare emoțională, comportamentului lui, ușor infantil : am răspuns pe un ton ridicat ! … Ca apoi, după plecarea lui, să emit aprecieri (l-am judecat, de fapt) la adresa comportamentului lui și a efectelor pe care le-ar putea genera, din punct de vedere, social. Eram convinsă că am dreptate !…

        Ca, imediat a doua zi, să văd un film, a cărui temă, m-a convins că NU am dreptate. Pe scurt: titlul filmului este: My idiot brother (2011, cu Paul Rudd), în schimb povestea este a unui personaj extrem de sincer, direct și sensibil, puternic atașat afectiv de surorile și de mama lor, care trece, la un moment dat, printr-o serie de evenimente traumatizante, tocmai datorită sincerității lui, excesive. Faptul că nu-și manifestă direct emoțiile decât în finalul filmului , îl duce spre o situație, ușor paradoxală: ajunge să se pedepsească, tocmai pentru a transmite, indirect, familiei, stările emoționale care l-au afectat.Este un film despre dragostea necondiționată a omului pentru câinele său, dar și pentru familia lui. Merită văzut!
Duritatea cu care am reacționat în discuția cu persoana, prezentată în primul eveniment,m-a determinat să îmi pun întrebări, la care să găsesc răspunsuri… Răspunsuri care să mă poată ajuta în a mă cunoaște.
Primul răspuns este legat de întrebarea : De ce am reacționat și nu am acționat, doar? Bună întrebare, nu ? După părerea mea, a reacționa înseamnă a răspunde, într-un anumit fel, la un stimul exterior. A replica și/sau a riposta, sunt sinonimele care m-au determinat să mă gândesc la faptul că, personal, m-am confruntat cu o situație conflictuală (generatoare de conflict interior sau/și exterior). Cu alte cuvinte, eram gata să acționez cu violență. Pe de altă parte, a acționa, pentru mine, înseamă a face ceva să funcționeze ; a pune în mișcare un mecanism. In concluzie, m-am confruntat cu două emoții, una distructivă-generatoare de conflict, și una constructivă, generatoare de mișcare.
Al doilea răspuns este legat de întrebarea : De ce l-am judecat și l-am etichetat, atât de ușor, pe cel care m-a provocat ? Sincer, cred că m-am simțit atacată și am ripostat !…Oare, de ce am avut sentimentul că sunt atacată? Poate fi vorba despre propria percepție, inconștientă, că sunt înfruntată de o persoană inferioară mie? Cine îmi dă dreptul de a evalua persoana din fața mea, ca fiindu-mi inferioară ? Oare, propriul comportament ascunde un complex de inferioritate, în spatele unei atitudini de superioritate ?…Și uite așa, de la o întrebare la alta am descoperit : că, personal, nu îmi convine ideea de a avea un complex de inferioritate, deci atitudinea de superioritate nu este justificată și totul se rezumă la percepția personală, cu privire la stimului exterior !
Și ca să definesc tot acest proces de gândire (rațiune),în folos personal, m-aș putea rezuma la două concepte : INTROSPECȚIE și GÂNDIRE POZITIVĂ .
De obicei și cu mare ușurință, reacționăm inconștient ! Asta nu ar fi o așa de mare problemă, dar oare apelăm și la introspecție ?
         De câte ori ne punem întrebări referitoare la comportamentul nostru ?
         Ce efecte poate genera, comportamentul personal, în comportamentul celor apropiați?
Dar mai ales, care este cauza pentru care ne permitem, de cele mai multe ori, să reacționăm inconștient ? Spun ne permitem de cele mai multe ori, pentru că există și situații în care și avem suficientă răbdare cu noi înșine și cu ceilalți, ascultăm apoi acționăm. Această atitudine, ne poate ajuta să evaluăm, cu DISCERNĂMÂNT, o situație și să decidem ce alegem, iar alegerile pe care le facem ne AJUTĂ, NU ne ÎNCURCĂ ! Nu putem fi puși în situația de a aplana un conflict, a ne justifica sau a repara un rău, deja făcut…Nu suntem siliți să ne confruntăm cu DISCREPANȚE majore (sau minore), deteminate din exterior ! Și așa vedem și citim destul în mass-media, despre discrepanțe comportamentale, în politică !
De ce să ne stresăm mai mult! De ce să ajungem în situația de a-i stresa pe alții ? Nu am putea preveni ? … Și totuși, NU mă aștept la un RĂSPUNS din partea altora, când mie însămi, îmi este greu să apelez la introspecție, ca să nu mă auto-stresez !
În final, pentru a nu lăsa deschisă o polemică referitoare la cei doi termeni, de la care am pornit (în acest demers literar), vă invit să căutați, dacă sunteți interesați, pe internet sau în cărți, articole cu teme referitoare la discernământ și discrepanță, doi termeni care, din punct de vedere lingvistic, sunt antagonici, dar în comportamentul și atitudinile afișate, ajung să fie sinonime !
Vă invit la să apelați la auto-introspecție, chiar dacă, de cele mai multe ori aveți senzația că nu vă mai ajunge timpul

S-ar putea să aveți o surpriză plăcută, cine știe !

Depresia – TIPURI SI SIMPTOME

De-a lungul timpului, în discuțiile purtate cu diverse persoane care m-au contactat on-line sau prin diverse site-uri de socializare, am remarcat un interes crescut legat de simptomatologia DEPRESIEI.

Interesul există, dar nimeni nu-și pune problema prevenției !

De ce să ajungem într-o stare depresivă, câd putem să prevenim instalarea, printr-o atenție mare acordată semnalelor, pe care corpul nostru ni le transmite !

Articol preluat :http://www.depresiv.ro/depresie-de-la-a-la-z/simptomele-depresiei/

Principalele simptome inregistrate de o persoana care sufera de depresie sunt:

1. Stare depresivă (simptom major) :

Cele mai comune simptome includ:

  • Tristete, melancolie sau, in unele cazuri lipsa unui raspuns emotional (lipsa sentimentelor)
  • Sentimente de inutilitate, descurajare, pesimism: “totul va esua sau este sortit esecului”
  • Neajutorare : “nimeni si nimic nu ma poate ajuta”
  • Nefolositor, fara valoare : depresivul simte ca este nevaloros si neimportant

Starea depresiva este prezenta in majoritatea timpului, de-a lungul intregii zile, cu mici variatii.

De asemenea se constata o variatie diurna a dispozitiei : stare depresiva accentuata dimineata si ameliorata de-a lungul zilei

Pierderea interesului si a placerii pentru activitati care inainte erau apreciate (simptom major)

Cum afecteaza depresia calitatea vietii tale si a celor din jur?

SOMN:

 Insomnie: adormi cu greutate, te trezesti deseori in timpul noptii sau te trezesti dimineata si nu mai poti sa adormi. Toate astea conduc la o stare continua de oboseala.

–  Hipersomnie: iti e somn tot timpul si se intampla sa atipesti deseori in timpul zilei, de multe ori in momente nepotrivite. Te trezesti foarte greu dimineata, cu o stare de iritabilitate, obosit, confuz si lipsit de energie.

 INTERES/PLACERE:

 –  Depresia te poate face sa iti pierzi interesul sau placerea pe care ar fi trebuit sa le simti facand activitatile preferate (acest fenomen este cunoscut sub numele de anhedonie).

 SENTIMENT DE VINOVATIE EXCESIVA: 

 –  Tot ceea ce ti se intampla rau tie sau celor din jurul tau consideri ca este din vina ta.

LIPSA DE ENERGIE:

–  Ai o stare continua de epuizare si oboseala fizica. Nu mai gasesti energie nici chiar pentru cele mai simple activitati sau cele care ar trebui sa iti produca placere.

 CONCENTRARE SCAZUTA:

 –  Nu te poti concentra pe activitatile zilnice, de rutina, asa cum o faceai inainte. Nici cu atentia nu mai stai bine.

 VARIATIILE APETITULUI:

–  Lipsa poftei de mancare: Nu mai ai pofta de mancare, nici macar de preparatele care iti placeau inainte

–  Alimentare excesiva: Mananci din ce in ce mai mult, din inertie si nu neaparat din placere.

 ACTIVITATE PSIHOMOTORIE:

 – Agitatie: esti agitat fara un motiv exact.

 Lentoare: esti inactiv, incapabil sa reactionezi fizic la evenimentele inconjuratoare.

 SUICID:

 –  Ai ganduri, planuri si uneori chiar tentative de a-ti lua viata.

1.     Stare depresiva

Cele mai comune simptome includ:

  • Tristete, melancolie sau, in unele cazuri lipsa unui raspuns emotional (lipsa sentimentelor)
  • Sentimente de inutilitate, descurajare, pesimism: “totul va esua sau este sortit esecului”
  • Neajutorare : “nimeni si nimic nu ma poate ajuta”
  • Nefolositor, fara valoare : depresivul simte ca este nevaloros si neimportant

Starea depresiva este prezenta in majoritatea timpului, de-a lungul intregii zile, cu mici variatii.

De asemenea se constata o variatie diurna a dispozitiei : stare depresiva accentuata dimineata si ameliorata de-a lungul zilei

2.     Pierderea interesului si a placerii pentru activitati care inainte erau apreciate

Acesta este un simptom prezent in majoritatea cazurilor de depresie.

ANHEDONIA

Aceasta presupune incapacitatea persoanei depresive de a experimenta emotii placute, extrase din activitati si evenimente zilnice precum: mancatul, realizarea unui sport, interactiune sociala sau activitate sexuala (reducerea interesului si dorintei sexuale).

Persoanele cu depresie nu mai sunt interesate de vechile pasiuni (“nu le mai pasa”) sau nu mai simt nicio placer inpracticarea acestora.

RETRAGERE DIN ACTIVITATEA SOCIALA SI NEGLIJAREA RELATIILOR

Exemplu: un jucator de volei ajunge sa nu mai vrea sa joace; un copil caruia ii place fotbalul incepe sa caute scuze pentru a nu mai juca sportul preferat inainte de episodul depresiv

3.     Schimbari ale apetitului

90% dintre pacientii diagnosticati cu depresie prezinta o pierdere a apetitului:

– Pierderea interesului fata de mancare

– Mancarea pare ca nu are vreun gust

– Au sentimentul ca se forteaza sa manance

In acest caz apare un comportament de reducere a portiilor de mancare zilnice si o variatie destul de evidenta a greutatii corporale.

Cresterea apetitului in cazul depresiei este un comportament anormal. Acest simptom apare in principal in cazul depresiei sezoniere.

 4.     Dereglarea somnului

 Problemele legate de somn apar la 70 – 90 % dintre pacientii care sufera de depresie.

O manifestare tipica este insomnia.

In acest caz putem sa vorbim despre mai multe tipuri de insomnie :

Insomnia terminala : trezirea devreme, la 3-4 dimineata, fara posibilitatea reluarii somnului

Insomnia de mijloc : presupune trezirea in mijlocul noptii

Insomnia timpurie : apare atunci cand depresia este asociata si cu anxietatea si presupune dificultatea in a adormi, la inceputul noptii

Toate acestea duc la stare de epuizare fizica in timpul zilei si la tendinta de a atipi.

O alta manifestare de dereglare a somnului este hipersomnia sau somnul indelungat, un simptom atipic, destul de rar intalnit la pacientii cu depresie.

5.     Lentoare psihomotorie

Pe langa starea depresiva, anxietate si insomnie, un alt simptom important al depresiei este lentoarea psihomotorie.

Aceasta presupune o lentoare a gesturilor, a miscarilor si a mersului. De asemenea include si dificultate in concentrare, citire si chiar urmarire a unui program la televizor.

Exista diferite intensitati ale retardului psihomotor, iar consecintele acestui simptom duc la :

  • Dificultate in inceperea unei activitati
  • Activitatile de rutina sunt realizate cu efort
  • Incetarea activitatii la locul de munca
  • Petrecerea majoritatii timpului in pat

La 75% dintre pacienti, lentuarea nu se aplica strict la activitati fizice, motiv pentru care vorbim si despre :

Retard Psihic

  • Incetinire a capacitatii de comunicare
  • Probleme in mentinerea atentiei si de memorie
  • Dificultate sporita in luarea deciziilor si in concentrare
  • Incapabilitatea de a citi si de a merge la serviciu

Retard Motor

  • Incetinire a gesturilor, miscarilor si a mersului

6.     Agitatie psihomotorie

Agitatia psihomotorie este inregistrata in 25% dintre cazurile de depresie.

Aceasta se manifesta prin:

  • Activitate psihomotorie crescuta insa fara eficienta
  • Agitatie psihica: persoana depresiva vorbeste foarte rapid
  • Agitatie motorie: agitatie, incapacitatea de a se aseza intr-un loc, dorinta de a se misca haotic “de colo, colo”

Unii specialisti psihiatri afirma ca agitatia psihomotorie este mult mai frecventa la femeile trecute de menopauza.

 7.     Scaderea energiei, oboseala si epuizare fizica

Scaderea energiei, oboseala si epuizarea fizica sunt simptome extrem de frecvent intalnite la pacientii cu depresie. Este vorba despre o epuizare fizica neasociata unei activitati fizice extenuante. In cazul persoanelor diagnosticate cu depresie, chiar si cea mai mica sarcina ce trebuie indeplinita, necesita un efort crescut, eficienta fiind insa redusa.

Exemplu : Spalatul si imbracatul dimineata sunt activitati extenuante pentru un depresiv si necesita un timp dublu de indeplinire.

8.     Senzatia de inutilitate si vina

Persoanele depresive deseori interpreteaza gresit evenimente zilnice cu caracter neutru, ca dovezi ale defectelor personale si au un exagerat simt al responsabilitatii fata de aceste evenimente.

Exemplu: un agent imobiliar se auto-invinovateste pentru lipsa vanzarilor, desi contextul economic a dus la o prabusire a pietei imobiliare, astfel incat niciun agent imobiliar nu mai inregistreaza vanzari.

Acest simptom include si o evaluare nerealista a propriei valori si invinovatirea pentru mici esecuri din trecut.

Persoana depresiva poate chiar sa aiba sentimentul ca a facut ceva atat de rau incat trebuie pedepsita. Acest sentiment de vina poate chiar sa capete proportii uriase, precum invinuirea personala pentru foametea mondiala.

 9.     Scaderea capacitatii de concentrare si de procesare a informatiilor si nehotarare

Unui depresiv ii este cu usurinta distrasa atentia de la o activitate pe care o desfasoara. De asemenea acesta are mari probleme si in memorarea unor informatii sau a unor evenimente. 

10.    Ganduri recurente de moarte sau suicid

Evolutia gandurilor unei persoane care sufera de depresie poate trece de la: „Mi-as dori sa pot sa dorm”, la „Mi-as dori sa sufar de o boala severa”, pana la „Mi-as dori sa mor” sau chiar „Vreau sa ma sinucid”.

In astfel de cazuri gandurile legate de moarte sunt frecvente, la fel si planurile pentru comiterea suicidului.

Gandurile de suicid apar la aproximativ 80% dintre pacientii cu depresie !

In cazul femeilor, cea mai intalnita metoda de suicid o consta ingerarea de medicamente, in timp ce in cazul barbatilor, tentativele sunt mult mai traumatizante – suicid prin spanzurare sau impuscare.

 Riscul de sinucidere este mai mare in cazul pacientilor cu :

–          Un istoric de incercari de suicid

–          Istoric in familie, de sinucidere

–          Obicei de abuz de substante

 Perioada cu risc crescut de suicid :

In timpul tratamentului initial, pana la obtinerea efectelor dorite, de energizare si motivatie

Riscul de sinucidere la pacientii cu depresie este cu 30% mai mare decat la restul populatiei.

Aproximativ 15% dintre pacientii cu depresie severa ajung la deces prin sinucidere !

 STIATI CA :

Anual, la nivel mondial se inregistreaza 820.000  de sinucideri cauzate de tulburarea depresiva?

Prin comparatie, malaria – ucigasul nr. 1 mondial, provoaca 920.000 de decese anual.

Doua cifre infricosator de apropiate care vin sa demonstreze importanta tratarii tulburarii depresive!

ALTE SIMPTOME ASOCIATE DEPRESIEI

 ANXIETATEA

Anxietatea este o teama fara o explicatie sau un motiv exact. Consecintele anxietatii includ : iritabilitate, dereglari ale somnului si neastampar, neliniste.

De asemenea anxietatea se manifesta si somatic prin : palpitatii, nod in gat, tremur al corpului

 PROBLEMELE SOMATICE

 Probleme somatice sunt simptome frecvente ale depresiei, acestea fiind uneori chiar primele simptome de care persoanele depresive se plang.

Epuizare: psihica si fizica

Dureri: de cap, spate, muschi

Tulburari gastrointestinale: ameteala, diaree, constipatie, dureri de stomac

Simptome genitale: disfunctii erectile, lipsa orgasmului sau a menstruatiei

Palpitatii ale inimii

Senzatie de furnicaturi sau arsuri in corp

Depresia majoră include 

  –  Simptome fizice – schimbare a apetitului si a greutatii; probleme legate de somn, oboseala, pierdere a energiei, probleme somatice si durere

–  Simptome emotionale – stare depresiva, sentiment de vinovatiei si inutilitate, scaderea placerii si a intereului, anxietate

–  Simptome cognitive – dificultate in gandire, concentrare sau luare a deciziilor; schimbare a activitatii psihomotorii; ganduri recurente de moarte si suicid

 

Lege cauzei și a efectului

Suntem produsul alegerilor personale !... Chiar dacă ne place sau nu !…

Dar de cele mai multe ori NU ne PLACE ! Atunci ce facem ? Cum acționăm ?…Încercăm să aruncăm vina asupra altora (de obicei, asupra celor apropiați), cei care ne iubesc și încearcă să ne înțeleagă și să ne ajute. Obicei care poate deveni o permanență în comportament și atitudine, vis-a-vis de noi înșine și de cei apropiați. Atunci avem senzația că ne simțim bine…Dar oare așa este ?…Cu siguranță așa este, dar doar pe moment! Doar atât, și nimic mai mult !…În viitorul apropiat, sau mai îndepărtat, ne vom contrunta din nou cu emoțiile noastre. Și atunci ce vom face ? Ce știm mai bine: să aruncăm vina asupra celorlalți…Și astfel dezvoltăm un mecanism de apărare, care are avantajul că ne conferă SIGURANȚĂ. Ne simțim confortabil și repetăm, ori de câte ori putem, această manevră, doar pentru faptul că ne simțim bine, pe moment

Astfel creem, fără să ne dăm seama, un automatism comportamental (prin atitudini repetate, care ne conferă o stabilitate de moment).

Legea CAUZEI și a EFECTULUI, în accepțiunea lui Brian Tracy, s-ar enunța astfel: „Totul se întâmplă cu un motiv. Pentru fiecare cauză există un efect, iar fiecare efect are o anumită cauză sau anumite cauze, indiferent dacă le cunoașteți sau nu. Nu se petrece nimic accidental.” Explicația dată de domnia sa, este următoarea: „Puteți obține orice, în viață, dacă veți decide, mai întâi, exact ce doriți și după aceea, veți face ceea ce au făcut alții, care au obținut acel lucru.”

Astfel această lege ne aduce în vedere faptul că există cauze specifice pentru sănătate și fericire, dar și pentru boală și nefericire, în aceeași măsură. Trebuie să aflăm cauzele și astfel putem repeta sau anula efectele dorite sau nedorite…

Toți știm că vom culege ceea ce semănăm !…Dacă ne-am putea imagina că gândurile noastre ar putea fi cauze și sțările pe care le trăim ar putea fi efecte, am putea să acceptăm faptul că la baza stuațiilor prin care trecem, se află un gând anume sau un set de gânduri care ne generează emoții (constructive sau distructive). La rândul lor, emoțiile ne generează propriile dispoziții, care în timp devin sentimente. Cu alte cuvinte, îndrăznesc să afirm următoarele : dacă avem puterea de a ne schimba calitatea gândurilor, implicit avem puterea de a ne schimba calitatea vieții. Dacă semănați cauze corecte, veți culege efectele dorite ! Puterea stă în noi !

Întotdeauna veți primi de la viață, ceea ce ați pus în ea !… Voi sunteți cei care controlați ceea ce puneți în ea !

 

Însemnări din cartea „Asculta-ti corpul” – Lise Boubeau

Dacă simti durere, e un semn că rezisti.

Dacă îmi spui că nu ai toate relatiile pe care le doresti, că nu ai dragoste, sănătate si
nici banii de care ai nevoie, o să-ti răspund: „De vreme ce-ti lipsesc atâtea, ce ai
de pierdut?”. Încetează să opui rezistentă si lasă-te în voia schimbării.

Spune-ti că ai totul de câstigat încercând ceva nou. Evolutia ta se va resimti si răul va fi
mult mai putin dureros. Întotdeauna, cei care rezistă mai mult vor avea mai mult
de suferit. Cu cât rezisti mai mult, cu atât persistă răul. Cu cât opui rezistentă la
ceva, cu atât sunt mai multe sanse ca situatia respectivă să se repete.

Rezistenta e mai accentuată la cei cu un caracter mai puternic. Vor avea de lucru
de două ori mai mult. Dar ceea ce contează acum esti tu. Continuă-ti drumul;
perseverează, câstigă mici victorii în fiecare zi si, treptat, vei ajunge să realizezi
tot ce-ti doresti.
Cuvântul Dumnezeu va fi deseori mentionat pe parcursul cărtii, ca si câteva
pasaje din învătăturile lui Iisus, dar nu te speria, aceasta nu este o carte
despre religie. Există o singură religie în această lume: aceea a iubirii de sine
si fată de cei apropiati, aceea de a-i accepta pe oameni asa cum sunt. Nu-l
poti renega pe Dumnezeu pentru că tu esti una din manifestările Sale, la fel ca
tot ce este pe pământ.

Poti crea orice în această lume!
Omul devine ceea ce gândeste.
Cea mai mare parte a timpului ignori ceea ce gândesti.
A evolua înseamnă a deveni o fiintă spirituală, o fiintă care vede dragostea (pe Dumnezeu) peste tot.

Devii ceea ce gândesti! Devii ceea ce lasi să intre în constientul si subconstientul tău.

Iată un exercitiu care a fost mentionat si în prefată. Vei găsi unul la sfârsitul
fiecărui capitol. Dacă vrei într-adevăr să te ajuti pe tine însuti, te sfătuiesc să le
acorzi multă atentie.
Ia o foaie de hârtie si scrie tot ce îti amintesti că ai făcut în ultima săptămână.
1. Lucrurile pe care le-ai făcut în mod constient, pentru tine, care te-au
ajutat să te simti bine, te-au făcut să simti o anumită bucurie.
2. Lucrurile pe care le-ai făcut pentru altii, mentionând dacă le-ai
înfăptuit de bunăvoie sau ceea ce te-a îndemnat să le faci.
3. Numeste toate persoanele pe care le-ai judecat sau criticat în cursul
săptămânii, pe cele care au spus sau au făcut lucruri care nu ti-au
plăcut si pe care ai fi preferat ca ele să le fi spus sau făcut altfel.
4. Scrie tot ce-ti amintesti.
Îti sugerez să rostesti afirmatia de mai jos ori de câte ori te vei găsi singură cu
gândurile tale, până când vei fi pregătită să treci la capitolul următor:

SUNT O MANIFESTARE A LUI DUMNEZEU, SUNT DUMNEZEU, DECI POT
CREA CEEA CE DORESC SI POT SĂ AJUNG LA O MARE PACE SI FORTĂ
INTERIOARĂ.

Vitaminele iubirii – partea 4

Dinamica procesului prin care obtii ceea ce-ti trebuie poate fi cel mai bine inteleasa prin intermediul unei metafore: sa ne imaginam un rezervor pe care avem posibilitatea sa il umplem cu iubire. Fiecare dintre noi are zece asemenea rezervoare.
Daca suntem conectati cu EUL nostru adevarat, obiectivul este sa le pastram pline. In cazul in care suntem desprinsi de eul nostru, atunci unul sau mai multe dintre aceste rezervoare, se golesc.

Indata ce un rezervor este plin, ca sa ramai conectat trebuie sa incepi sa umpli un altul.
Cand un rezervor se umple, traim o crestere a sentimentului pozitiv. Bucuria legaturii cu eul nostru interior ne face fericiti.

Atunci cand este plin un rezervor de iubire, incepem sa ne simtim plictisiti si nelinistiti. In mod ironic, simptomul inevitabil al implinirii este constiinta ca ne lipseste ceva.
Cand doi oameni care s-au iubit, se indeparteaza unul de celalat, de obicei le lipseste vitamina E (dragostea de propriul eu).

Cand nu stam bine cu dragostea de sine, incepem sa asteptam prea mult de la partener ! Asta deoarece nu ne iubim pe noi insine prea mult, avem mai multa nevoie sa ne simtim iubiti mai mult de partener…

Cand nu-ti iubesti eul, nimeni altul decat tu insuti, nu te poate face sa te simti mai bine!