EMOTIILE – Cum ne pot ajuta sau … incurca!

 

MOTTO : „Ochii vad doar ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga.” – Henri Bergson

Interesanta afirmatie, nu!…

Nu de multe ori, persoanele cu care lucrez ma intreaba: Cum as putea sa-mi controlez emotiile?! … Invariabil raspunsul meu se rezuma la afirmatia: POTI doar sa GESTIONEZI acele emotii care te incurca  …

Din perspectiva psihoterapeutului este important pentru o persoana, sa identifice ceea ce simte ca sa-i fie usor sa-si inteleaga REACTIA. Sunt convinsa ca faceti diferenta intre: A ACTIONA si A REACTIONA… Explicatia afirmatei de mai sus este simpla si in corelatie cu functia sistemului nervos autonom (vegetativ), asupra caruia nu avem cum sa intervenim, functiunile lui realizandu-se automat, fara control volitiv. (O calatorie prin corpul uman, S.Olteanu, C.Voicu, I.Tanur, A.Neagu,Ed.DPH,2013, pag.27).

 

Pentru o mai buna intelegere a tabelului, as mai adauga urmatoarea completare: Intr-un astfel de proces care nu permite interventia controlului constient, poti doar actiona prin identificarea reactiilor organice si gestionarea corecta a lor, in beneficiul personal. Pentru mine sintagma „in beneficiul personal” s-ar putea explica astfel: sa intelegi ca te poti ajuta actionand doar asupra ta, detasandu-te de persoanele exterioare tie. Acest lucru il poti face practicand relaxarea corporala dupa ce experimentezi o emotie solicitanta (constructiva sau distructiva). Metoda de relaxare permite muschilor contractati sa se decontracteze si astfel circulatia sangvinica si cea limfatica sa se desfasoare normal, reglandu-se transferul substantelor benefice la nivelul organelor. Retineti: orice contractura musculara actioneaza ca o bariera (blocaj) in cadrul acestor sisteme. Poti actiona in beneficiul personal al propriului organism in momentele in care iti permiti din cand in cand sa te relaxezi dupa o zi tensionanta de lucru.

Va prezint in imaginea de mai jos, diagrama schematica a procesului de producere a unei emotii. Cele 6 componente ale emotiei sunt declansate de circumstante descrise de anumite relatii PERSOANA-MEDIU (Dupa Lazarus,1991B; Rosenberg,98.).

In prima instanta persoana, in relatia cu mediul, se confrunta cu un stimul extern, ca in pasul al doilea sa se produca o tentativa de evaluare cognitiva (inteventie a sistemului nervos SOMATIC) care declanseaza automat o reactie in care intervin urmatorii factori: experienta subiectiva (componenta a logicii private) + tendinta de gandire si actiune + modificarile corporale interne si expresiile faciale (ultimele doua actiuni sunt implicite si coordonate automat de catre sistemul nervos AUTONOM prin componenta PARASIMPATICA). Ca in final sa se defineasca reactia finala la emotie si sa se transmita in forma unor mecanisme de reglare si/sau aparare, care sunt percepute de catre persoana in cauza. De ceea ce putem identifica constient sunt mecanismele organice proprii personale. Cu alte cuvinte avem de-a face cu o suma de procese ale caror etape sunt dificil de separat constient. Acesta este motivul pentru care afirm de fiecare data ca nu poti CONTROLA o emotie, o poti doar gestiona in beneficiul personal! … Adica: „Ai puterea de a alege sa vezi partea plina a paharului (ceea ce te ajuta) nu pe cea goala (care te incurca si iti blocheaza actiunea)

Personal, in calitate de psihoterapeut, pentru a intelege si a explica altora aspecte legate de domeniul afectiv emotional personal, am fost provocata sa-mi inteleg propriile emotii. A fost un proces de lunga durata, uneori anevois, alte ori extrem de usor de strabatut, pe care l-as putea restrange la un concept general acceptat de multi, si anume: DEZVOLTARE PERSONALA. Sunt convinsa ca sunteti familiarizati cu el! Ati auzit si ati citit multe despre acest proces care se petrece la nivel individual si reprezinta o cale prin care fiecare evolueaza: creste si se maturizeaza, ajungand la o intelepciune care il ajuta sa isi structureze informatiile dobandite in mod formal (la scoala) si informal (auto informare). Odata structurate, printr-un proces care are la baza LOGICA PRIVATA (specifica fiecaruia dintre noi), ele (informatiile personale) sunt aranjate ca intr-un puzzle construind STILUL de VIATA personal. Fundamentul stilului de viata personal este constituit de  CONVINGERILE de BAZA care sunt obtinute de catre fiecare, in perioada copilariei (pana la varsta de 10-11 ani).  Am facut aceasta mica paranteza pentru a va explica anumite concepte (specifice scolii adleriene) pe care le utilizez in activitatea mea.

Una dintre legile universale pe care Brian Tracy (expert in domeniul motivational) o prezinta ca fiind LEGEA EMOTIONABILITATII, si la care as dori sa fac referire in acest articol, este enuntata astfel: „In tot ceea ce ganditi, simtit si decideti, va implicati emotional 100%. Luati decizii pe cale emotionala si le justificati pe cale logica. Intrucat va controlati gandurile, sunteti cat de fericit va hotariti sa fiti!” (Bian Tracy,Legile universale ale succesului,Ed.Meteor Press,2008, pag.32). Am ales acesta afirmatie cu scopul de a va atrage atentia asupra unui alt domeniu (extrem de important pentru fiecare persoana in parte): SUCCESUL PERSONAL, care il include pe cel PROFESIONAL. Pentru a avea succes in tot ceea ce facem este necesar sa urmam un proces de dezvoltare personala. Avem nevoie de o MOTIVATIE intrinseca care sa ne ajute sa depasim cat mai multe obstacole (nemultumiri, frustrari, etc). Dupa cum observati acest parcurs logic, revenim la domeniul emotiilor personale, care ne place sau nu, ne guverneaza universul.

Revenind la motto-ul de la inceputul articolului: Ochii vad doar ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga, va propun sa reflectati la urmatoarea afirmatie: Putem intelege doar informatiile pentru care suntem pregatiti. Cu alte cuvinte: Zilnic suntem bombardati cu informatii diverse, dar le integram (acceptam) doar pe cele pentru care gasim conexiuni personale! … Din punctul meu de vedere multitudinea informatiilor creeaza confuzie, deci scade pragul de evaluare cognitiva si creste riscul de a reactiona in detrimentul actionarii (vezi tabelul diagrama schematica a unei emotii). Acest proces ar putea creea asa-numita „disonanta cognitiva” concept propus de Leon Festinger pentru a desemna o indispozitie psihica datorata creerii unei situatii in care o persoana este prinsa intre doua sau mai multe idei contradictorii.

Pentru a evita aceasta situatie ar inseamna sa identificati propria „tendinta de gandire si actiune”ca sa puteti intelege reactia la emotie. Deci a-ti identifica propriile emotii, inseamna sa intelegi cum reactionezi experimentand o emotie. Apoi sa-ti accepti reactia, ca facand parte integranta din viata afectiva proprie. Putem vorbi de un proces de integrare a unei emotii, atunci cand iti poti anticipa reactia si poti actiona constructiv, in beneficiul personal. Numai in aceste conditii poti spune ca TE CUNOSTI si poti gestiona efectele unei emotii, sau al unui cumul de emotii ! Aceasta este esenta conceptului de DEZVOLTARE PERSONALA!

Inchei prezentandu-va pe scurt (enumerare) o clasificare a emotiilor, cu raportare la scopuri  (dupa R.S.Lazarus-Teoria cognitiv-motivationala-relationala,2011) si cele derivate:

  1. Emotii negative (incongruenta in raport cu scopurile): FURIE, FRICA-ANXIETATE, VINOVATIE-RUSINE, TRISTETE, INVIDIE-GELOZIE, DEZGUST
  2. Emotii pozitive (situatie congruenta in raport cu scopurile): FERICIRE/BUCURIE, MANDRIA, IUBIREA/AFECTIUNEA, IMPACAREA

Urmeaza o serie de articole separate in care va voi prezenta explicit fiecare emotie in parte cu scopul de a va ajuta sa descoperiti singuri modalitati de identificare personala a acestor emotii, in cazul in care sunteti pusi in situatia de a le experimenta.

 

 

Manipularea emoțională și impresionabilitatea părinților

Motto : „Abilitatea noastră de a funcționa, depinde de sentimentul nostru de apartenență” – Rudolf Dreikurs

De cele mai multe ori, ca adulti, picam in capcana impresionabilitatii, inconstient plasata, de catre copiii nostri. In articolele anterioare v-am povestit despre cat de fini observatori, sunt ei. OBSERVATIA si EXPERIMENTAREA sunt cele doua instrumente pe care le folosesc, pentru a invata. Care este mecanismul pe care il dezvolta inconstient? … Este unul extrem de simplu: Simt, aplica cu perseverenta (actioneaza, pana la limita la care comportamentul nostru corespunde nevoilor lor, inconstiente) si isi valideaza comportamentul. De fapt, atitudinea nostra este cea care da girul ca ei sa continue (le permite sa actioneze), in conformitate cu dorintele si nevoile lor.

Una dintre cele mai importante nevoi resimtite de copil este cea de apartenenta la familie. Nevoia de CEILALTI, transpusa percepțional de catre copil prin „AM UN LOC”, creeaza un sentiment de SIGURANTA si dezvolta aptitudinea de a comunica. Cu alte cuvinte, daca un copil simte ca are un loc in familia lui, el se simte in siguranta si CONECTAT cu membrii familiei.  In cazul cand aceasta conectare este afectata, din partea unuia dintre parinti (sau chiar a ambilor), gandul inconstient al copilului este ca el „trebuie sa fie remarcat mereu” care se transpune comportamental, in atragerea atenției, despre care am vorbit intr-unul dintre articolele anterioare. M-as opri la acest comporta-ment  gresit al copilului, pentru ca este primul și cel mai des intalnit, care odata invatat (prin validarea lui de catre parintii exasperati), devine puntea de lansare ale celorlalte: lupta de putere – care ascunde un sentiment de inadecvare (copilul incearca sa isi controleze parintii) ;  răzbunarea – care ascunde un sentiment de neglijare (copilul crede ca este nedreptatit de parinti si ranindu-i pe ceilalti arata cat este el de ranit) ; teama de eșec – care ascunde un sentiment de inferioritate (copilul renunta, nu mai incearca sa actioneze).

Revenind la IMPRESIONABILITATE si MANIPULARE, cele doua arme-atuu ale copiilor, la care apeleaza cu maiestrie si ingeniozitate, de la cele mai fragede varste, pot spune ca le-am putea identifica și contracara prin fermitatea  si consecventa acțiunilor noastre, dublate sau intreite chiar, de  rabdare si afecțiune.  Pentru explicarea afirmatiei de mai sus, voi folosi tot un exemplu:

Alin – 4 ani – In fiecare seara,  mama intampina greutati in a-l trimite la culcare. In fiecarea seara, Alin vrea sa se joace cu  masinutele,  ori vrea sa coloreze, ori isi doreste sa urmareasca desene animate. De fiecare data mama isi propune sa nu se mai lase antrenata in acest joc al puterii. Alin, in schimb, reuseste cu mare succes sa isi provoace mama prin diverse tertipuri: se roaga sa fie lasat sa-si continue activitatea, plange, bate din picior, fuge dintr-o camera in alta, se agata de mana sau piciorul mamei, pana reuseste sa o enerveze si sa cedeze nervos, tipand sau plesnind-ul. Casa se transforma intr-un adevarat camp de lupta si tatal intervine din cand in cand, punand lucrurile la punct, cu forta.

Analizand cazul de mai sus, putem remarca rezistenta si creativitatea copilului, in atingerea scopului sau: PUTEREA. Validarea puterii echivaleaza cu sentimentul de apartenenta.  Comportamentul sau,  materializeaza gandurile acestuia:  „Nu ma poti opri!” Sau „Nu ma poti obliga!” In aceasta situatie Alin, inconstient, isi invita parintii sa participe la lupta de putere, ca ulterior, prin cedarea mamei sa-si atinga scopul: validarea puterii in lupta lui cu mama. Chiar daca isi propune sa fie ferma, aceasta nu reuseste. Cum ? Prin faptul că, fara sa vrea, intră in jocul copilului. Alin isi manipuleaza mama prin perseverenta cu care ii rezista, prin ingeniozitatea cu care schimba registrul actiunilor si prin creativitate. Nu de putine ori am auzit parinti care mi se plangeau de faptul ca, uneori sunt atat de obositi, incat recurg cu mare usurinta la a face uz de forta, in lupta cu copiii. De obicei tonul ridicat si sfanta palma la fundulet, potolesc pentru o scurta perioada, insistentele micutilor, dar nu rezolva problema de fond. 

Ce se intampla de fapt? Copiii au o mare capacitate de a observa. Vad ca parintii se enerveaza si le testeaza limitele, experimentand. Sunt ca niste animalute simpatice care fac orice ca sa-si atinga scopul. Rezista si revin in aceeasi situatie, cu o consecventa demna de invidiat.

Revenind la cazul prezentat, pentru a pune capat ostilitatilor, mama impreuna cu tatal, ar putea sa ignore micile tertipuri ale lui Alin, de a le capta atentia. Daca el se joaca sau coloreaza in camera lui, ii pot spune „noapte buna”, ca apoi sa inchida lumina in camera lui si sa se retraga in dormitorul lor. Daca el se afla in livig, procedeaza la fel. Pur si simplu se pot comporta ca si cum Alin nu ar mai fi de fata. Acest comportament schiteaza, de fapt, retragerea si ignorarea unui conflict.

Consecventa si fermitatea sunt elemente de baza in lucrul cu copilul. Este suficient ca numai o singura data sa ne amuze o replica, o privire strengareasca sau plansetul miorlait al copilului, ca toata buna intentie de a fi fermi, sa se duca pe apa sambetei… Copiii simt cand si cat sa ne provoace. Pana unde pot merge si cat pot intinde coarda, doar experimentand si exasperandu-si parintii.

Sa nu uitam ca intr-o relatie parentala raportul de forte, este inegal. Parintii detin cheia transformarii inegalitatii acestui raport, intr-unul mai usor de gestionat de catre toti membrii familiei. Ei sunt cei care pot decide cand si cum pot actiona, astfel incat copiii sa aiba sentimente ca: SIGURANTA, COMPTETENTA, VALORIZARE si SPERANTA, necesare dezvoltarii emotionale,  armonioase si complete, a copiilor. In cazul in care nu identificam de la varste mici, comportamentul gresit al copilului, de a cere atentie nemeritata, la varste mai mari declansarea luptei de putere, este iminenta. De aici si pana la razbunare, nu este decat un pas… Si fara sa vrem ajungem, sa creem un sentiment de inferioritate, mascat de un complex de superioritate, la varsta adolescentei…

Efecte nedorite – stress – informații utile pentru noi, femeile !…

    Femeile au, în prezent, mai multe de facut ca niciodată !

La serviciu, sărim peste prânz și facem ore suplimentare. Acasă, suntem responsabile de cea mai mare parte a muncii casnice și de îngrijirea copiilor. Și cine are grijă de părinți și socri atunci cand se îmbolnavesc?

    Noi le facem pe toate ! Rezultatul? Femeile sunt frecvent suprasolicitate și simt că pierd controlul. Stresul necontenit ne perturbă pacea interioara și ne afectează, de asemenea, sănătatea.
Pana la 40% dintre persoanele care lucrează consideră că resimt un stres ‘important’ la serviciu. Iar în cazul femeilor, stresul continuă și acasă. Cercetatorii au descoperit că, inclusiv femeile care obțin satisfacții profesionale mari au niveluri semnificativ mai crescute, ale hormonilor de stres în timpul și după serviciu, din cauza responsabilităților de acasă.
Stress-ulul și reacția organismului față de acesta, prezintă și aspecte favorabile. La urma urmei, poate că nu v-ați trezi dimineata dacă nu ar trebui să înfruntați, vreodată pericolul fizic, răspunsul la stres v-ar putea salva viața. Dar când stress-ulul devine cronic, poate afecta relațiile, poate perturba somnul odihnitor și chiar suprasolicita arterele. Consumul energetic necesar refacerii organismului este major. Astfel scade imunitatea organismului, ale cărei manifestări le putem observa prin apariția vulnerabilității în fața agenților patogeni (răceli repetate, afecțiuni diverse, boală majoră), creșterea/scăderea în greutate, modificări dese ale stărilor afective, modificări atitudinale și comportamentale
Lucrurile nu trebuie să se desfașoare astfel. Stresul nu este reprezentat de un termen-limită, un ambuteiaj sau de fiul adolescent si necooperant – este modul în care reactionați la mediu. De aceea, o femeie care vede o coadă lungă la un supermarket, poate simți că își pierde răbdarea, în timp ce alta se relaxează, pur și simplu și răsfoiește o revistă și așteaptă.
Organismul și stress-ul
Privind stress-ulul ca fiind nociv pentru psihic, luăm în considerare potentialul nociv al acestuia pentru corp. Efectele de ordin fizic ale stresului sunt profunde. În timpul perioadelor de stres, sistemul nervos declanseaza eliberarea hormonilor de stress: adrenalina, neorepinefrina si cortizonul. Ele stimulează, teoretic orice sistem din organism. De exemplu, determina trecerea glucidelor si lipidelor in fluxul sangvin pentru a furniza rapid energie. Tensiunea arteriala crește, iar pulsul se accelerează, pentru a stimula circulația sângelui către mușchii de la nivelul membrelor superioare și inferioare. Respiratța se amplifică, ceea ce furnizeaza musculaturii o cantitate mai mare de oxigen. Sângele coagulează mai ușor, ca prevenție în fața unor leziuni, iar transpirația crește, pentru a răci organismul, în această stare de activare.
Răspunsul la stress apare foarte rapid. Este proiectat pentru a vă salva viața în situații de urgență. O data ce pericolul a trecut, organismul revine treptat la starea normala.
In majoritatea zilelor, bineinteles, stress-ul nu reprezintă o amenințare de ordin fizic. Stress-ul poate fi determinat de presiunea timpului, diversitatea și greutatea responsabilitatilor. Efectele lui asupra organismului sunt de mare amploare și dificil de detectat.  Un studiu a descoperit că femeile care îngrijeau bolnavi de Alzheimer – ceea ce poate fi o misiune nonstop, epuizantă din punct de vedere emoțional – au raspuns imunitar mai slab, comparativ cu cele care ingrijeau alte persoane.
Depresia, care poate fi un răspuns major la stres, este considerată un factor de risc primar pentru boala cardiovasculară. Stress-ul crește tensiunea arterială, ceea ce lezeaza endoteliul arterial. În același timp, substanțele eliberate în timpul perioadelor de stress, cum ar fi acizii grași, sunt atrase în zona lezată a vaselor sangvine. Aceasta conduce la dezvoltarea placilor arterosclerotice, depozite de lipide (îngrășarea) care pot bloca fluxul, crește riscul de coagulare și poate produce un infarct miocardic. Lipidele se orientează, de asemenea, către zona taliei, în timpul stresului. Extremele emotionale suprimă producția de testosteron a organismului, hormon care ajută la controlul grăsimii abdominale. Cercetatorii au identificat zeci de simptome fizice asociate cu suprasolicitarea la stres. Acestea includ:
Astenie
Cefalee sau migrene frecvente
Răceli sau gripă, frecvente
Astm sau respirație șuierătoare
Tulburări de somn
Tensiune sau dureri musculare
Greață
Reducerea apetitului sexual
Căderea părului
Consum prea mic sau prea mare de alimente
Scopul acestui articol este de a promova informații preluate din articole diverse, preluate din internet ; forma, redactarea și completările (explicații nespecifice), îmi aparțin.