EMOTIILE – Cum ne pot ajuta sau … incurca!

 

MOTTO : „Ochii vad doar ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga.” – Henri Bergson

Interesanta afirmatie, nu!…

Nu de multe ori, persoanele cu care lucrez ma intreaba: Cum as putea sa-mi controlez emotiile?! … Invariabil raspunsul meu se rezuma la afirmatia: POTI doar sa GESTIONEZI acele emotii care te incurca  …

Din perspectiva psihoterapeutului este important pentru o persoana, sa identifice ceea ce simte ca sa-i fie usor sa-si inteleaga REACTIA. Sunt convinsa ca faceti diferenta intre: A ACTIONA si A REACTIONA… Explicatia afirmatei de mai sus este simpla si in corelatie cu functia sistemului nervos autonom (vegetativ), asupra caruia nu avem cum sa intervenim, functiunile lui realizandu-se automat, fara control volitiv. (O calatorie prin corpul uman, S.Olteanu, C.Voicu, I.Tanur, A.Neagu,Ed.DPH,2013, pag.27).

 

Pentru o mai buna intelegere a tabelului, as mai adauga urmatoarea completare: Intr-un astfel de proces care nu permite interventia controlului constient, poti doar actiona prin identificarea reactiilor organice si gestionarea corecta a lor, in beneficiul personal. Pentru mine sintagma „in beneficiul personal” s-ar putea explica astfel: sa intelegi ca te poti ajuta actionand doar asupra ta, detasandu-te de persoanele exterioare tie. Acest lucru il poti face practicand relaxarea corporala dupa ce experimentezi o emotie solicitanta (constructiva sau distructiva). Metoda de relaxare permite muschilor contractati sa se decontracteze si astfel circulatia sangvinica si cea limfatica sa se desfasoare normal, reglandu-se transferul substantelor benefice la nivelul organelor. Retineti: orice contractura musculara actioneaza ca o bariera (blocaj) in cadrul acestor sisteme. Poti actiona in beneficiul personal al propriului organism in momentele in care iti permiti din cand in cand sa te relaxezi dupa o zi tensionanta de lucru.

Va prezint in imaginea de mai jos, diagrama schematica a procesului de producere a unei emotii. Cele 6 componente ale emotiei sunt declansate de circumstante descrise de anumite relatii PERSOANA-MEDIU (Dupa Lazarus,1991B; Rosenberg,98.).

In prima instanta persoana, in relatia cu mediul, se confrunta cu un stimul extern, ca in pasul al doilea sa se produca o tentativa de evaluare cognitiva (inteventie a sistemului nervos SOMATIC) care declanseaza automat o reactie in care intervin urmatorii factori: experienta subiectiva (componenta a logicii private) + tendinta de gandire si actiune + modificarile corporale interne si expresiile faciale (ultimele doua actiuni sunt implicite si coordonate automat de catre sistemul nervos AUTONOM prin componenta PARASIMPATICA). Ca in final sa se defineasca reactia finala la emotie si sa se transmita in forma unor mecanisme de reglare si/sau aparare, care sunt percepute de catre persoana in cauza. De ceea ce putem identifica constient sunt mecanismele organice proprii personale. Cu alte cuvinte avem de-a face cu o suma de procese ale caror etape sunt dificil de separat constient. Acesta este motivul pentru care afirm de fiecare data ca nu poti CONTROLA o emotie, o poti doar gestiona in beneficiul personal! … Adica: „Ai puterea de a alege sa vezi partea plina a paharului (ceea ce te ajuta) nu pe cea goala (care te incurca si iti blocheaza actiunea)

Personal, in calitate de psihoterapeut, pentru a intelege si a explica altora aspecte legate de domeniul afectiv emotional personal, am fost provocata sa-mi inteleg propriile emotii. A fost un proces de lunga durata, uneori anevois, alte ori extrem de usor de strabatut, pe care l-as putea restrange la un concept general acceptat de multi, si anume: DEZVOLTARE PERSONALA. Sunt convinsa ca sunteti familiarizati cu el! Ati auzit si ati citit multe despre acest proces care se petrece la nivel individual si reprezinta o cale prin care fiecare evolueaza: creste si se maturizeaza, ajungand la o intelepciune care il ajuta sa isi structureze informatiile dobandite in mod formal (la scoala) si informal (auto informare). Odata structurate, printr-un proces care are la baza LOGICA PRIVATA (specifica fiecaruia dintre noi), ele (informatiile personale) sunt aranjate ca intr-un puzzle construind STILUL de VIATA personal. Fundamentul stilului de viata personal este constituit de  CONVINGERILE de BAZA care sunt obtinute de catre fiecare, in perioada copilariei (pana la varsta de 10-11 ani).  Am facut aceasta mica paranteza pentru a va explica anumite concepte (specifice scolii adleriene) pe care le utilizez in activitatea mea.

Una dintre legile universale pe care Brian Tracy (expert in domeniul motivational) o prezinta ca fiind LEGEA EMOTIONABILITATII, si la care as dori sa fac referire in acest articol, este enuntata astfel: „In tot ceea ce ganditi, simtit si decideti, va implicati emotional 100%. Luati decizii pe cale emotionala si le justificati pe cale logica. Intrucat va controlati gandurile, sunteti cat de fericit va hotariti sa fiti!” (Bian Tracy,Legile universale ale succesului,Ed.Meteor Press,2008, pag.32). Am ales acesta afirmatie cu scopul de a va atrage atentia asupra unui alt domeniu (extrem de important pentru fiecare persoana in parte): SUCCESUL PERSONAL, care il include pe cel PROFESIONAL. Pentru a avea succes in tot ceea ce facem este necesar sa urmam un proces de dezvoltare personala. Avem nevoie de o MOTIVATIE intrinseca care sa ne ajute sa depasim cat mai multe obstacole (nemultumiri, frustrari, etc). Dupa cum observati acest parcurs logic, revenim la domeniul emotiilor personale, care ne place sau nu, ne guverneaza universul.

Revenind la motto-ul de la inceputul articolului: Ochii vad doar ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga, va propun sa reflectati la urmatoarea afirmatie: Putem intelege doar informatiile pentru care suntem pregatiti. Cu alte cuvinte: Zilnic suntem bombardati cu informatii diverse, dar le integram (acceptam) doar pe cele pentru care gasim conexiuni personale! … Din punctul meu de vedere multitudinea informatiilor creeaza confuzie, deci scade pragul de evaluare cognitiva si creste riscul de a reactiona in detrimentul actionarii (vezi tabelul diagrama schematica a unei emotii). Acest proces ar putea creea asa-numita „disonanta cognitiva” concept propus de Leon Festinger pentru a desemna o indispozitie psihica datorata creerii unei situatii in care o persoana este prinsa intre doua sau mai multe idei contradictorii.

Pentru a evita aceasta situatie ar inseamna sa identificati propria „tendinta de gandire si actiune”ca sa puteti intelege reactia la emotie. Deci a-ti identifica propriile emotii, inseamna sa intelegi cum reactionezi experimentand o emotie. Apoi sa-ti accepti reactia, ca facand parte integranta din viata afectiva proprie. Putem vorbi de un proces de integrare a unei emotii, atunci cand iti poti anticipa reactia si poti actiona constructiv, in beneficiul personal. Numai in aceste conditii poti spune ca TE CUNOSTI si poti gestiona efectele unei emotii, sau al unui cumul de emotii ! Aceasta este esenta conceptului de DEZVOLTARE PERSONALA!

Inchei prezentandu-va pe scurt (enumerare) o clasificare a emotiilor, cu raportare la scopuri  (dupa R.S.Lazarus-Teoria cognitiv-motivationala-relationala,2011) si cele derivate:

  1. Emotii negative (incongruenta in raport cu scopurile): FURIE, FRICA-ANXIETATE, VINOVATIE-RUSINE, TRISTETE, INVIDIE-GELOZIE, DEZGUST
  2. Emotii pozitive (situatie congruenta in raport cu scopurile): FERICIRE/BUCURIE, MANDRIA, IUBIREA/AFECTIUNEA, IMPACAREA

Urmeaza o serie de articole separate in care va voi prezenta explicit fiecare emotie in parte cu scopul de a va ajuta sa descoperiti singuri modalitati de identificare personala a acestor emotii, in cazul in care sunteti pusi in situatia de a le experimenta.

 

 

SCOPURILE GRESITE ale COPILULUI – perspectiva adleriană

      „Nu ne putem proteja copiii de viață, de aceea este important să-i pregătim pentru ea!…” Rudolf Dreikurs

În calitate de părinte, mi-am pus des întrebarea: Oare fac suficient pentru copilul meu?…Pe vremea aceea nu aveam informațiile pe care la am astăzi…Și, evident, am făcut PREA MULT, încercând să-l PROTEJEZ…Acum pot spune, că a-l proteja, facând lucruri pe care el le putea face, nu l-a ajutat. Dimpotrivă, i-a creeat o disponibilitate la vulnerabilitate și o dependență de confort, care nu-l ajută să își asume responsabilitatea propriilor decizii, acum, la debutul vârstei adulte…

Și știți care este ironia?!… Este mult mai greu să-l susțin și să-l încurajez acum, comparativ cu ceea ce puteam să fac atunci când era copil. Motivația este că acum efortul este dublu (din partea mea) :                                                                                                                               1. să reușesc sa-l determin să îmi spună adevărul, nu să-l ascundă;
2. să reușesc să-l susțin în ceea ce întreprinde singur… Cu alte cuvinte, EU, în calitate de părinte, trebuie să învăț să gândesc pozitiv, astfel să pot să descopăr ceva bun în acțiunile propriului copil, și il pot susține, cu sinceritate…

Revenind la scopul articolului – PARENTING (N.T.abilitatea de a ne educa copii), pot declara cu SINCERITATE, că este una dintre cele mai dificile meserii, pentru că :
1. nu exista reguli prefabricate, doar direcții de urmat;
2. copii sunt unici, ca și adulții ; au temperamente diferite.
Sunt mult prea multe variabile, ca să putem stabili reguli, general valabile. In al doilea rand pot spune ca nimeni nu ne învață cum să ne comportăm cu copiii noștri… De obicei aplicăm ceea ce am învățat de la proprii părinți, atunci cand eram copii (traditie de familie), la care adăugăm ceea ce învățăm de la alți părinți, filtrând însă informațiile, în conformitate cu propriul sistem de valori.
            Ca adulti, avem responsabilitatea de a intelege nevoile copiilor nostri !
În relația parentală, ca parinți, reprezentăm prima AUTORITATE cu care ei, atât de mici, se confruntă, la începutul vieții. Ca apoi, în ciclul vieții, la școală și în liceu, să se confrunte cu o dublă autoritate: cea a educatorilor (pe verticală) și a colegilor (pe orizontală). În studenție, ei se vor confrunta cu sentimentul responsabilității…pentru prima oară, având și libertatea de a alege și a lua decizii.

Toți cunoaștem importanța perioadei de formare în famile: cei 7 ani de acasă ! Atunci se pun bazele convingerilor de bază, care, uneori, ajung să ne încurce, la vârstă adultă, în stabilirea stilului vietii.
După părerea mea, și probabil nu numai a mea, stă în puterea noastră, ca parinți și primi educatori ai copiilor noștri, să facem tot ce ne stă în puterea noastră, ca să creștem copii fericiți…cum putem mai bine, fără a-i SUPRAPROTEJA !…
Și uite așa se instalează DILEMA PARENTALA: Nu știm ce să mai facem cu copiii noștri ! Suntem puși în situații delicate ( manifestari de irascibilitate și obrăznicie, ale copiilor), mai ales în public… Reacționăm, adesea, cu furie sau cu resemnare… Ii plesnim, țipăm și noi, sau le permitem să ne șantajeze, cumpăraându-le ceea ce-și doresc, deși nu merită sau, uneori, nu ne permitem…numai ca să TACĂ!… Și astfel, copilul învață că, dacă țipă, el obține ce-și dorește ! El va adopta acest comportament ori de cate ori va avea nevoie de ceva…

În relația parentală, noi reprezentăm autoritatea dublată de abilitatea de a înțelege nevoile copiilor. Responsabilitatea de a înțelege și a contura limitele, ne aparține…
Să nu uităm de modalitatea în care comunicăm cu copiii…
Avem doua posibilitati :
1. Cumunicarea unidirecțională (numai unul vorbește și celălalt ascuta) – ex. ” Eu sunt adultul și știu mai bine ce-ți trebuie !…”;
2. Comunicarea bidirecțională ( vorbesc amândoi, pe rând și ascultă fiecare) – ex. ” Știu că îți dorești acel lucru, și mi se pare normal…Pentru a-l obține este necesar să faci ceea ce ai promis (am stabilit împreuna)…”.
Este extrem de important să stabilim limite clare și copilul să știe ca a participat ( exprimându-și părerea) și el la stabilirea acestor limite.
Comportamentele indezirabile ale copiilor (ex.manifestari de furie și irascibilitate, întreruperea conversațiilor adulților, răspunsurile cu NU…lista poate continua), sunt rezultatul unor SCOPURI GRESITE, ale copilului, adoptate inconștient (fără ca acesta să poata oferi o explicație).
Să vedem, pe scurt, care ar fi acestea:
1. Dorința de a obține ATENȚIE NECUVENITĂ ; copii folosesc adesea acest comportament dat fiind faptul că au sentimentul că ei NU CONTEAZA pentru parinți ; de obicei este un semn clar al începutului unui proces de descurajare al copilului ;
2. Lupta pentru PUTERE – apare dupa ce parinții au încercat de câteva ori să forțeze copilul să nu mai ceară atenție necuvenită, fără a-i explica motivele pentru care cerea lui nu este acceptabilă ;
3. Intensificarea competitiei pentru PUTERE – conflict manifest între copii și părinți, în care unicul scop al copilului este cel de a se RĂZBUNA pe părinți, pentru că se simte exclus; singura cale, pe care simte ca o are, este cea de a-și provoca parinții, pentru a-și valida aparteneța la familie;
4. Demonstrarea INADECVARII specifică unui copil total descurajat ; un astfel de copil se află în pragul unei renunțări totale de a mai lupta pentru obținerea sentimentului că el CONTEAZA pentru parinții lui ; el simte că nu mai are nici o șansă să reușească, indiferent ce metode ar folosi ; este pragul pe care un copil îl trece, în mod inconștient, pentru a obține afecțiunea părintilor lui.
In toate cele 4 nivele enumerate, comunicarea cu copilul este inadecvata, iar copiii reacționează… Ei nu își explică motivele care i-au determinat să adopte un comportament indezirabil. Responsabilitatea revine, în totalitate, parinților. Doar ei pot actiona !
Sunt convinsă că cei mai mulți dintre părinți își doresc să facă cât mai multe pentru copiii lor…nu numai din punct de vedere MATERIAL , ci și AFECTIV!
O ultimă remacă: un copil care este CONECTAT cu părinții săi, percepe că are un loc al său, își poate dezvolta un sentiment de SIGURANȚĂ, este receptiv la nevoile altora, este sociabil (iese și își face prieteni) și, mai ales, își dezvoltă aptitudini bune de comunicare cu ceilalți copii.
Cea mai mare problemă este, nu că părinții sunt buni, ci aceea că sunt PREA BUNI !”
În concluzie : putem să ne ajutăm copii să se pregătescă pentru vârsta adultă, învățând să le cunoaștem NEVOILE și TEMPERAMENTUL.
O zi frumoasă, vă doresc !

4 PASI spre SUCCESUL PERSONAL

Multe dintre persoanele pe care le cunosc atribuie succesul personal, succesului în viata profesionala. Dar, oare, ce se intamplă cu viata privată ? Este o întrebare, pe care, cei mai multi oameni refuză să și-o pună…O problema reala, care nu este luata in considerare, nu este neaparat legata de cum sa obtii ceea ce-ti doresti, ci mai ales, sa continui sa doresti ceea ce ai! 

Masura succesului personal (care include și succesul profesional), NU este data de ceea ce ești (din punct de vedere social si profesional), cât ai(din punct de vedere financiar) sau ce ai realizat !
Dupa părerea mea, succesul personal se masoara prin CÂT de bine TE SIMȚI cu ceea ce ești, ceea ce ai facut și ceea ce ai …Înseamna, de asemenea, să ai încredere ca POȚI sa OBȚII ce îți dorești și să FII MOTIVAT sa faci ceea ce este necesar pentru acest lucru.

Câteva mici schimbări, dar semnificative, în felul în care gândim, pot să netezească drumul spre un succes mai mare !

Primul pas : STABILESTE-ȚI  INTENTIA ! – Sa realizezi unde te afli în acest moment și să stabilești, cu claritate, unde si cum poti sa ajungi, realizând un echilibru între succesul exterior și cel interior;

Al doilea pas: OBȚINE CE-ȚI TREBUIE ! – Să înveți cum să obții ceea ce-ți trebuie, cu adevarat. Este important, pentru a te cunoaste,  să fii sincer cu tine însuții (insății), identificandu-ți nevoile afective reale (vezi articolul ” Vitaminele iubirii”);

Al treilea pas : OBTINE CEEA CE-TI DORESTI ! – Stabilește importanța dorințelor puternice, a credințelor ferme și a sentimentelor pe care le traiești ; învata să-ți sporești puterea dorințelor, prin recunoașterea și transformarea sentimentelor si a emotiilor negative ;

Al patrulea pas : ÎNLĂTURĂ PIEDICILE DIN CALEA SUCCESULUI ! – Conștientizează cele 12 piedici obisnuite care te pot ține în loc : reproșul, depresia, neliniștea,indiferenta, pedeapsa, nehotărârea, amânarea, perfecționismul, ranchiuna, autocompatimirea, zăpăceala (confuzia) si vinovația.

Dar, mai ales, NU uitati ca diferenta dintre cei ce reusesc in viata si cei ce dau gres, este data de capacitatea fiecaruia, de a se ridica din nou, dupa o cadere !


Succesul personal este să rămâi în contact cu pacea ta interioară, cu bucuria, dragostea și încrederea !

Însemnări din cartea „Asculta-ti corpul” – Lise Boubeau

Dacă simti durere, e un semn că rezisti.

Dacă îmi spui că nu ai toate relatiile pe care le doresti, că nu ai dragoste, sănătate si
nici banii de care ai nevoie, o să-ti răspund: „De vreme ce-ti lipsesc atâtea, ce ai
de pierdut?”. Încetează să opui rezistentă si lasă-te în voia schimbării.

Spune-ti că ai totul de câstigat încercând ceva nou. Evolutia ta se va resimti si răul va fi
mult mai putin dureros. Întotdeauna, cei care rezistă mai mult vor avea mai mult
de suferit. Cu cât rezisti mai mult, cu atât persistă răul. Cu cât opui rezistentă la
ceva, cu atât sunt mai multe sanse ca situatia respectivă să se repete.

Rezistenta e mai accentuată la cei cu un caracter mai puternic. Vor avea de lucru
de două ori mai mult. Dar ceea ce contează acum esti tu. Continuă-ti drumul;
perseverează, câstigă mici victorii în fiecare zi si, treptat, vei ajunge să realizezi
tot ce-ti doresti.
Cuvântul Dumnezeu va fi deseori mentionat pe parcursul cărtii, ca si câteva
pasaje din învătăturile lui Iisus, dar nu te speria, aceasta nu este o carte
despre religie. Există o singură religie în această lume: aceea a iubirii de sine
si fată de cei apropiati, aceea de a-i accepta pe oameni asa cum sunt. Nu-l
poti renega pe Dumnezeu pentru că tu esti una din manifestările Sale, la fel ca
tot ce este pe pământ.

Poti crea orice în această lume!
Omul devine ceea ce gândeste.
Cea mai mare parte a timpului ignori ceea ce gândesti.
A evolua înseamnă a deveni o fiintă spirituală, o fiintă care vede dragostea (pe Dumnezeu) peste tot.

Devii ceea ce gândesti! Devii ceea ce lasi să intre în constientul si subconstientul tău.

Iată un exercitiu care a fost mentionat si în prefată. Vei găsi unul la sfârsitul
fiecărui capitol. Dacă vrei într-adevăr să te ajuti pe tine însuti, te sfătuiesc să le
acorzi multă atentie.
Ia o foaie de hârtie si scrie tot ce îti amintesti că ai făcut în ultima săptămână.
1. Lucrurile pe care le-ai făcut în mod constient, pentru tine, care te-au
ajutat să te simti bine, te-au făcut să simti o anumită bucurie.
2. Lucrurile pe care le-ai făcut pentru altii, mentionând dacă le-ai
înfăptuit de bunăvoie sau ceea ce te-a îndemnat să le faci.
3. Numeste toate persoanele pe care le-ai judecat sau criticat în cursul
săptămânii, pe cele care au spus sau au făcut lucruri care nu ti-au
plăcut si pe care ai fi preferat ca ele să le fi spus sau făcut altfel.
4. Scrie tot ce-ti amintesti.
Îti sugerez să rostesti afirmatia de mai jos ori de câte ori te vei găsi singură cu
gândurile tale, până când vei fi pregătită să treci la capitolul următor:

SUNT O MANIFESTARE A LUI DUMNEZEU, SUNT DUMNEZEU, DECI POT
CREA CEEA CE DORESC SI POT SĂ AJUNG LA O MARE PACE SI FORTĂ
INTERIOARĂ.

Vitaminele iubirii – partea 4

Dinamica procesului prin care obtii ceea ce-ti trebuie poate fi cel mai bine inteleasa prin intermediul unei metafore: sa ne imaginam un rezervor pe care avem posibilitatea sa il umplem cu iubire. Fiecare dintre noi are zece asemenea rezervoare.
Daca suntem conectati cu EUL nostru adevarat, obiectivul este sa le pastram pline. In cazul in care suntem desprinsi de eul nostru, atunci unul sau mai multe dintre aceste rezervoare, se golesc.

Indata ce un rezervor este plin, ca sa ramai conectat trebuie sa incepi sa umpli un altul.
Cand un rezervor se umple, traim o crestere a sentimentului pozitiv. Bucuria legaturii cu eul nostru interior ne face fericiti.

Atunci cand este plin un rezervor de iubire, incepem sa ne simtim plictisiti si nelinistiti. In mod ironic, simptomul inevitabil al implinirii este constiinta ca ne lipseste ceva.
Cand doi oameni care s-au iubit, se indeparteaza unul de celalat, de obicei le lipseste vitamina E (dragostea de propriul eu).

Cand nu stam bine cu dragostea de sine, incepem sa asteptam prea mult de la partener ! Asta deoarece nu ne iubim pe noi insine prea mult, avem mai multa nevoie sa ne simtim iubiti mai mult de partener…

Cand nu-ti iubesti eul, nimeni altul decat tu insuti, nu te poate face sa te simti mai bine!

Vitaminele iubirii – partea 3

Am vorbit in primele doua articole despre ceea ce ne trebuie, dar nu suntem pe deplin constienti de aceste necesitati ale noastre.
In diverse ocazii m-am izbit de neputinta oamenilor de a-si concretiza SCOPUL pentru ca ami apoi sa-si aleaga caile si modalitatile de a si-l atinge.

Multi dintre noi (inclusiv eu) stim ce ne dorim si de cele mai multe ori ne STRADUIM sa obtinem ceea ce ne dorim, dar de multe ori esuam si suntem frustrati, suparati, nervosi si chiar furiosi.

Dar oare cati dintre noi suntem constienti ca toate aceste sentimente NE APARTIN, sunt ale noastre si nu dorim sa le acceptam, ca atare. De cele mai multe ori ii invinovatim pe cei de langa noi de cele mai multe dintre esecurile noastre.
Da, poate ca au participat cu un gest sau un cuvant, pe care l-am considerat nepotrivit. Dar, cu toata sinceritatea va spun ca sentimentele pe care le traim, fie ca sunt benefice sau distructive, ne apartin in totalitate si suntem singurii resposabili de efectele pe care le produc asupra noastra.
Cred, cu sinceritate, ca suntem direct resposabili de ceea ce ni se intampla ! Si nu este nimic anormal sa avem si zile bune, dar si zile mai putin bune(unele proaste, de-a dreptul !)…
Si da, este normal ca uneori sa fim tristi, dezamagiti sau, pur si simplu, furiosi. dar important este sa ne acceptam starile si reactiile si sa recunoastem ca nu suntem perfecti !
Perfectiunea este minunata, dar uneori atat de mult poate incurca !
Si atunci ce am putea face, oare, ca sa fim fericiti ? Sau macar multumiti de noi, si cu noi insine ?
Punidu-mi aceasta intrebare am ajuns la o concluzie trista, dar adevarata (in ceea ce ma priveste ) : Daca EU nu sunt multumita de MINE, cum ar putea sa fie altcineva multumit cu mine ? Cum i atuncas putea sa cer acest lucru altora, daca eu insami nu mi-l pot oferi ?
Si, oare nu este cazul SA FAC ceva ?
Am citit intr-o carte, de curand, o afirmatie-metafora care mi-a placut forate mult:
” Dinamica procesului prin care obtii ceea ce iti trebuie poate fi cel mai bine inteleasa cu ajutorul unei imagini – REZERVOARELE de IUBIRE. Fiecare (dintre noi) are zece asemenea rezervoare. Daca ramanem conectati cu EUL nostru adevarat, obiectivul este sa le pastram pline. Daca suntem desprinsi de calitatile adevaratului nostru EU, atunci unul sau mai multe dintre rezervoarele noastre se golesc. Indata ce un rezervor e plin, ca sa ramai conectat, trebuie sa incepi sa umpli un altul.” Daca nu esti atent si nu poti, din cand in cand, sa fii sigur ca toate nevoile tale de dragoste sunt satisfacute, vei deveni NEFERICIT …
Eu sunt convinsa ca nimeni nu-si doreste acest lucru ! Ma puteti contrazice ?

Vitaminele iubirii – partea 2

O viata bogata si pe deplin satisfacatoare va fi alimentata de fiecare dintre cele zece vitamine ale iubirii, de fiecare dintre aceste zece feluri de dragoste si sprijin.

Cand esti nemultumit de viata (nu ai succes interior) sau nu ai ceea ce doresti (nu ai succes exterior), motivul de baza este ca nu obtii ceea ce doresti…
Nevoile noastre de dragoste variaza in functie de ceea ce ne lipseste…Tot asa, daca iti lipseste o anumita vitamina a iubirii, nu are importanta ca le ai pe celelalte, nu vei fi fericit !…
Din proprie experienta, pot spune ca sunt constienta, acum cand citesc si recitesc aceste cateva randuri, de faptul ca imi este dificil sa-mi dau seama de ce uneori am o stare de nemultumire fara un motiv anume. De cele mai multe ori ma invinovatesc si imi spun ca daca as fi invatat sa gandesc pozitiv, poate as fi reusit sa nu ajung in situatia asta. Dar a gandi, chiar si in mod pozitiv, tot un proces mental reprezinta. Esti in legatura cu mintea si nu poti fi si in legatura cu inima.
Ceea ce am invatat, in ultima vreme, si m-a ajutat in momentele de cumpana, este legat de importanta de a fi conectata cu inima si implicit, de a fi capabila sa spun ce emotii si sentimente am.
Sufletul tau are puterea sa atraga dragostea care ii trebuie, dar mintea trebuie sa stie sa recunoasca ceeace ii trebuie, iar inima sa se deschida ca sa o primeasca…Cand dorinta inimii tale nu-ti este disponibila, cauti intr-o directie gresita (de exemplu ceea ce se intampla adeseori in casnicie). Cand oamenii se casatoresc, adesea neglijeaza celelalte vitamine ale iubirii…ei asteapta totul de la partener pentru ca se simt ca in Rai … si uita de celelalte nevoi .
Sufletul are nevoie de toate cele zece vitamine ale dragostei, dar inima nu le poate asimila decat una cate una.
Oricare dintre nevoi ne-ar fi satisfacuta, vom incepe sa ne simtim nesatsfacuti in gradul in care suntem deficitari in celelalte nevoi de dragoste.
Asta explica misterul prin care atat de multe perechi se indragostesc si apoi relatia se raceste. In acel moment, incetam sa mai simtim dragostea. Nu are importanta ce facem, sau ce face partenerul nostru, nu va fi niciodata destul. Devenim insensibili !

Vitaminele iubirii – partea 1

„Intocmai cum trupul are nevoie de apa, aer, hrana, vitamine si minerale pentru a-si pastra sanatatea, si SUFLETUL are nevoie de diferite feluri de iubire pentru a creste si a se exprima intru totul, prin minte inima si trup.
Inima ajuta sufletul adunand ceea ce-i trebuie ca sa creasca !
Daca sufletul nu are ce-i trebuie, el nu are puterea sa ne conduca si sa aduca implinirea in viata. Exista 10 nevoi de dragoste sau vitamine ale iubirii. Pentru a realiza succesul personal, fiecare dintre aceste vitamine (reprezentand, de fapt NEVOI,ce ar trebui sa fie satisfacute) ar trebui identificate si materializate sub forma unor dorinte realizabile. Ca sa cunosti si sa cercetezi eul tau adevarat, trebuie sa-ti deschizi inima pentru a primi fiecare dintre aceste vitamine.
Cele 10 vitamine ale iubirii :
1.Vitamina D1- dragoste si ajutor de la Dumnezeu;
2.Vitamina P – dragoste si ajutor de la Parinti;
3.Vitamina F – dragoste si ajutor de la Familie, Prieteni si din Distractii
4.Vitamina S – dragoste si ajutor de la cei similari noua, oameni cu tinte asemanatoare cu ale noastre;
5.Vitamina E – dragoste si sprijin de la propriul nostru EU;
6.Vitamina R – dragoste si sprijin din relatii intime, parteneriate si legaturi Romantice;
7.Vitamina D2 – dragoste si ajutor pentru cineva care este dependent de noi;
8.Vitamina C – sa raspunzi darurilor comunitatii in care traiesti
9.Vitamina L – sa raspunzi darurilor Lumii intregi;
10.Vitamina D3 – sa-l slujesti pe Dumnezeu !
Nevoile noastre de dragoste variaza in functie de ceea ce ne lipseste !”
Oare fiecare dintre noi s-a gandit la acest aspect ? Eu nu pot spune asta decat acum, cand m-am confruntat cu situatii limita, in care am intrat fara voia mea, dar care m-au fortat sa imi pun intrebari legate de ceea ce-mi lipseste in viata.
Si mai ales, de ce uneori am stari de singurarate coplesitoare…
Mi-am pus intrebari si am gasit raspunsurile care sa ma ajute sa merg mai departe…Nu spun ca am descoperit adevarul suprem ! Ci doar, am putut face un pas mai departe, in a-mi trai viata si a ma bucura de micile lucruri care ne inconjoara …
Este minunat !