EMOTIILE – Cum ne pot ajuta sau … incurca!

 

MOTTO : „Ochii vad doar ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga.” – Henri Bergson

Interesanta afirmatie, nu!…

Nu de multe ori, persoanele cu care lucrez ma intreaba: Cum as putea sa-mi controlez emotiile?! … Invariabil raspunsul meu se rezuma la afirmatia: POTI doar sa GESTIONEZI acele emotii care te incurca  …

Din perspectiva psihoterapeutului este important pentru o persoana, sa identifice ceea ce simte ca sa-i fie usor sa-si inteleaga REACTIA. Sunt convinsa ca faceti diferenta intre: A ACTIONA si A REACTIONA… Explicatia afirmatei de mai sus este simpla si in corelatie cu functia sistemului nervos autonom (vegetativ), asupra caruia nu avem cum sa intervenim, functiunile lui realizandu-se automat, fara control volitiv. (O calatorie prin corpul uman, S.Olteanu, C.Voicu, I.Tanur, A.Neagu,Ed.DPH,2013, pag.27).

 

Pentru o mai buna intelegere a tabelului, as mai adauga urmatoarea completare: Intr-un astfel de proces care nu permite interventia controlului constient, poti doar actiona prin identificarea reactiilor organice si gestionarea corecta a lor, in beneficiul personal. Pentru mine sintagma „in beneficiul personal” s-ar putea explica astfel: sa intelegi ca te poti ajuta actionand doar asupra ta, detasandu-te de persoanele exterioare tie. Acest lucru il poti face practicand relaxarea corporala dupa ce experimentezi o emotie solicitanta (constructiva sau distructiva). Metoda de relaxare permite muschilor contractati sa se decontracteze si astfel circulatia sangvinica si cea limfatica sa se desfasoare normal, reglandu-se transferul substantelor benefice la nivelul organelor. Retineti: orice contractura musculara actioneaza ca o bariera (blocaj) in cadrul acestor sisteme. Poti actiona in beneficiul personal al propriului organism in momentele in care iti permiti din cand in cand sa te relaxezi dupa o zi tensionanta de lucru.

Va prezint in imaginea de mai jos, diagrama schematica a procesului de producere a unei emotii. Cele 6 componente ale emotiei sunt declansate de circumstante descrise de anumite relatii PERSOANA-MEDIU (Dupa Lazarus,1991B; Rosenberg,98.).

In prima instanta persoana, in relatia cu mediul, se confrunta cu un stimul extern, ca in pasul al doilea sa se produca o tentativa de evaluare cognitiva (inteventie a sistemului nervos SOMATIC) care declanseaza automat o reactie in care intervin urmatorii factori: experienta subiectiva (componenta a logicii private) + tendinta de gandire si actiune + modificarile corporale interne si expresiile faciale (ultimele doua actiuni sunt implicite si coordonate automat de catre sistemul nervos AUTONOM prin componenta PARASIMPATICA). Ca in final sa se defineasca reactia finala la emotie si sa se transmita in forma unor mecanisme de reglare si/sau aparare, care sunt percepute de catre persoana in cauza. De ceea ce putem identifica constient sunt mecanismele organice proprii personale. Cu alte cuvinte avem de-a face cu o suma de procese ale caror etape sunt dificil de separat constient. Acesta este motivul pentru care afirm de fiecare data ca nu poti CONTROLA o emotie, o poti doar gestiona in beneficiul personal! … Adica: „Ai puterea de a alege sa vezi partea plina a paharului (ceea ce te ajuta) nu pe cea goala (care te incurca si iti blocheaza actiunea)

Personal, in calitate de psihoterapeut, pentru a intelege si a explica altora aspecte legate de domeniul afectiv emotional personal, am fost provocata sa-mi inteleg propriile emotii. A fost un proces de lunga durata, uneori anevois, alte ori extrem de usor de strabatut, pe care l-as putea restrange la un concept general acceptat de multi, si anume: DEZVOLTARE PERSONALA. Sunt convinsa ca sunteti familiarizati cu el! Ati auzit si ati citit multe despre acest proces care se petrece la nivel individual si reprezinta o cale prin care fiecare evolueaza: creste si se maturizeaza, ajungand la o intelepciune care il ajuta sa isi structureze informatiile dobandite in mod formal (la scoala) si informal (auto informare). Odata structurate, printr-un proces care are la baza LOGICA PRIVATA (specifica fiecaruia dintre noi), ele (informatiile personale) sunt aranjate ca intr-un puzzle construind STILUL de VIATA personal. Fundamentul stilului de viata personal este constituit de  CONVINGERILE de BAZA care sunt obtinute de catre fiecare, in perioada copilariei (pana la varsta de 10-11 ani).  Am facut aceasta mica paranteza pentru a va explica anumite concepte (specifice scolii adleriene) pe care le utilizez in activitatea mea.

Una dintre legile universale pe care Brian Tracy (expert in domeniul motivational) o prezinta ca fiind LEGEA EMOTIONABILITATII, si la care as dori sa fac referire in acest articol, este enuntata astfel: „In tot ceea ce ganditi, simtit si decideti, va implicati emotional 100%. Luati decizii pe cale emotionala si le justificati pe cale logica. Intrucat va controlati gandurile, sunteti cat de fericit va hotariti sa fiti!” (Bian Tracy,Legile universale ale succesului,Ed.Meteor Press,2008, pag.32). Am ales acesta afirmatie cu scopul de a va atrage atentia asupra unui alt domeniu (extrem de important pentru fiecare persoana in parte): SUCCESUL PERSONAL, care il include pe cel PROFESIONAL. Pentru a avea succes in tot ceea ce facem este necesar sa urmam un proces de dezvoltare personala. Avem nevoie de o MOTIVATIE intrinseca care sa ne ajute sa depasim cat mai multe obstacole (nemultumiri, frustrari, etc). Dupa cum observati acest parcurs logic, revenim la domeniul emotiilor personale, care ne place sau nu, ne guverneaza universul.

Revenind la motto-ul de la inceputul articolului: Ochii vad doar ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga, va propun sa reflectati la urmatoarea afirmatie: Putem intelege doar informatiile pentru care suntem pregatiti. Cu alte cuvinte: Zilnic suntem bombardati cu informatii diverse, dar le integram (acceptam) doar pe cele pentru care gasim conexiuni personale! … Din punctul meu de vedere multitudinea informatiilor creeaza confuzie, deci scade pragul de evaluare cognitiva si creste riscul de a reactiona in detrimentul actionarii (vezi tabelul diagrama schematica a unei emotii). Acest proces ar putea creea asa-numita „disonanta cognitiva” concept propus de Leon Festinger pentru a desemna o indispozitie psihica datorata creerii unei situatii in care o persoana este prinsa intre doua sau mai multe idei contradictorii.

Pentru a evita aceasta situatie ar inseamna sa identificati propria „tendinta de gandire si actiune”ca sa puteti intelege reactia la emotie. Deci a-ti identifica propriile emotii, inseamna sa intelegi cum reactionezi experimentand o emotie. Apoi sa-ti accepti reactia, ca facand parte integranta din viata afectiva proprie. Putem vorbi de un proces de integrare a unei emotii, atunci cand iti poti anticipa reactia si poti actiona constructiv, in beneficiul personal. Numai in aceste conditii poti spune ca TE CUNOSTI si poti gestiona efectele unei emotii, sau al unui cumul de emotii ! Aceasta este esenta conceptului de DEZVOLTARE PERSONALA!

Inchei prezentandu-va pe scurt (enumerare) o clasificare a emotiilor, cu raportare la scopuri  (dupa R.S.Lazarus-Teoria cognitiv-motivationala-relationala,2011) si cele derivate:

  1. Emotii negative (incongruenta in raport cu scopurile): FURIE, FRICA-ANXIETATE, VINOVATIE-RUSINE, TRISTETE, INVIDIE-GELOZIE, DEZGUST
  2. Emotii pozitive (situatie congruenta in raport cu scopurile): FERICIRE/BUCURIE, MANDRIA, IUBIREA/AFECTIUNEA, IMPACAREA

Urmeaza o serie de articole separate in care va voi prezenta explicit fiecare emotie in parte cu scopul de a va ajuta sa descoperiti singuri modalitati de identificare personala a acestor emotii, in cazul in care sunteti pusi in situatia de a le experimenta.

 

 

5 MOTIVE majore pentru care barbatii inceteaza sa mai ofere…

De ce dau barbatii mai putin…din punct de vedere afectiv !
Barbatii sunt recunoscuti prin faptul ca dau mai putin…
De obicei femeile se plang de faptul ca barbatii lor incep prin a fi afectuosi si devin, treptat PASIVI.
1. Barbatii idealizeaza CORECTITUDINEA : isi focalizeaza atentia asupra unui proiect si crede ca a dat deja prea mult…si astfel inceteaza sa mai dea.
Sfaturi :
Pentru barbati : Pentru o femeie, gesturile mari ca si cele mici, valoreaza la fel ; este mai bine sa faceti gesturi marunte, dar care valoreaza mult.
Pentru femei : Barbatii nu au impulsul de a face gesturi marunte (ei vin de pe Marte) ; ei dau mai putin, nu pentru ca va IUBESC MAI PUTIN, ci pentru ca au impresia ca si-au FACUT DATORIA.

2. Femeile idealizeaza DRAGOSTEA NECONDITIONATA : ea da cat poate de mult si realizeaza acest lucru doar cand observa ca este EPUIZATA ; ele nu tin scoruri ca barbatii, ci ofera cu generozitate si presupun ca barbatii vor face la fel.
Cat timp femeia ofera cu generozitate si cu zambetul pe buze, barbatul presupune ca scorul este, oarecum egal.
Sfaturi :
Pentru barbati : Daca femeia da cu zambetul pe buze, NU inseamna ca scorul este oarecum egal .
Pentru femei : Daca doriti sa aiba o motivatie, incetati treptat sa ii mai dati si lasati-l sa faca lucruri marunte pentru dumneavoastra ; incurajati-l carandu-i sprijinul in problemele mici si apreciati-l, apoi.

3. Barbatii dau cand li se cere : Ei se mandresc ca se descurca singuri si nu cer ajutorul decat cand au nevoie de el.
Daca barbatul nu-si ofera sprijinul, femeia presupune, gresit, ca el nu o mai iubeste.
Cand femeia nu ii cere sprijinul, EL presupune, in mod gresit ca scorul trebuie sa fie egal sau ca el da mai mult.
Sfaturi :
Pentru femei : Barbatul se asteapta sa fie solicitat. Daca ea nu ii cere ajutorul, el se va dedica problemelor lui majore (munca lui) presupunand ca succesele mai mari si banii mai multi, vor fi de folos.
Pentru barbati : Femeia nu cere instinctiv sprijin, cand ar avea nevoie de el ; EA se astepata, dac o iubiti, sa i-l oferiti. INVATATI sa O AJUTATI in PROBLEMELE MARUNTE !

4. Femeile spun DA chiar daca scorul este inegal : EA daca poate sa isi ajute barbatul o va face, chiar daca scorul este inegal. Notiunea de a mentine scorul egal le este straina. Barbatul presupune GRESIT ca, din moment ce ea raspunde cererilor si nevoilor lui, inseamna ca a primit ceea ce si-a dorit !
Sfaturi :
Pentru barbati : Cand EA va raspunde afirmativ, NU inseamna ca scorul este egal. A fi de acord cu ceea ce ii cereti sa faca, NU inseamna ca ii face si placere !
Pentru femei : Daca raspundeti imediat cererii unui barbat, el crede ca a dat mai mult, sau scorul este cel putin egal. In acest caz, NU mai raspundeti, treptat, cererilor lui si incepeti prin a-i cere sa faca mai mult pentru dumneavoastra.

5. Barbatii dau puncte de penalizare : Ea nu isi da seama ca barbatul da puncte de penalizare cand nu se simte iubit sau sustinut. Reactia ei de neincredere, refractare sau dezaprobatoare, pentru el reprezinta un moment de a penaliza. Atunci el se considera indreptatit sa nu-i mai ofere nimic, deoarece ea ii este datoare.
Aceste penalizari sunt nocive pentru legaturi. El isi pierde motivatia si devine PASIV.
Sfaturi :
Pentru barbati : Punctele de penalizare NU sunt corecte si nici eficiente ! Cand va simtiti jignit, lezat sau lipsit de afectiune, iertati-o si aduceti-va aminte de tot binele pe care vi l-a facut !
SANCTIUNILE NU SUNT FUNCTIONALE !
Pentru femei : Barbatii au tendinta sa penalizeze femeile !
Iata doua metode de a va feri de aceasta situatie :
1. Intelgeti ca el greseste si spuneti-i pe un ton civilizat ce parere aveti ;
2. Intelegeti ca el va penalizeaza cand NU se simte iubit sau cand este suparat ; daca intelegeti prin ce l-ati suparat, faceti-l sa inteleaga ca va pare rau.
Cel mai important lucru este sa ii oferiti afectiunea de care a fost lipsit. Cel mai dificil este sa aflati ce l-a suparat . De cele mai multe ori cand se retrage, el nu stie ce l-a suparat. Lasati-l pana revine si apoi vorbiti.
Un alt mod prin care femeia poate afla ce l-a suparat pe barbat ar fi prin COMUNICARE, cu atat mai mult cu cat ea este mai dispusa spre a se deschide si a-si impartasi sentimentele.

Stress-ul : STADII, CARACTERISTICI , IMPLICAȚII PSIHICE

     Stress-ul, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare, tensiune, mobbing (NT-se stânge,se adună,se îmbulzește).

    Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare, reacția la stress pe care individul o realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye definește stress-ulul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor are o acțiune de durată, vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluție stadială.

     STADII  (identificate și definite clinic) :
     Primul stadiul este cel al reacțiilor de alarmă și are două subetape:
faza de șoc, când pot apărea hipertensiune și hipotermie.
faza de contrașoc, când organismul individului realizează o contracarare a simptomelor din faza de șoc și are la bază răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic perioadei copilăriei când rezistența biologică este foarte scăzută.
Stadiul al doilea este cel de rezistență specifică (revenire), când după primul contact cu agentul stresor organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent normal, persistând modificări specifice stadiului anterior, în special de la faza de contrașoc. În plan ontogenetic, acest stadiu corespunde maturității, când individul are o rezistență bună, fiind posibilă adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu.
Stadiul al treilea este cel de epuizare (aparține în special bătrâneții, dar nu numai: traume de pierdere) când scad aproape toate resursele adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menține din cauza scăderii reacțiilor de tip vegetativ (Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). Apar vădit consecințele negative ale acțiunii îndelungate a acestor mecanisme neurovegetative.

CARACTERISTICILE stresului:
Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu când se poate produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului și posibilitățile de răspuns reale ale individului. Adaptarea presupune păstrarea integrității organismului care este în permanență amenințată de agenții stresori de toate tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă.
Stresul reprezintă, după Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de către individ între cerințele organismului și ale mediului și posibilitățile de răspuns individuale.
În funcție de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic și biologic. În funcție de numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.

STRESS-UL  PSIHIC
Paul Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-și găsesc soluția pe moment.
Mihai Golu definește stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe sau aspirații.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar și secundar. Caracterul primar vorbește despre stres ca rezultat al unei agresiuni recepționată direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbește despre stres ca reacție de conștientizare în plan psihic a unui stres fizic, căruia individul îi acordă o semnificație de realipula (realimentare, reacumulare).
      Caracteristicile stresului psihicAgenții stresori psihici sunt: stimulii verbali (inclusiv cei care aparțin limbajului interior) care sunt vehiculați pe căi nervoase la cortex (creier). Aceștia se diferențiază total de celelalte categorii de agenți stresori din cauza semnificației lor, pentru individ ei având caracter potențial de a produce stres psihic. Acest caracter potențial este validat de semnificația cu care îl investește individul. Unul și același agent stresor psihic, în afară de faptul că nu produce stres psihic la toți indivizii, nu produce stres psihic de fiecare dată la același individ. Acest lucru este condiționat de dispozițiile de moment ale individului și de semnificația pe care o acordă în acel moment individul. Apariția și amploarea stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale individului (caractere cognitive, voliționale, motivaționale și afective).
Vulnerabilitatea psihică la stres este constituțională sau dobândită. Vulnerabilitatea psihică este o trăsătură proprie doar anumitor persoane și se manifestă prin reacționare ușoară, prin stare de stres psihic, la o gamă largă de agenți stresori.
Situații generatoare de stres psihic:
• existența unor circumstanțe neobișnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregătit pentru a le face față.
• semnificația unui eveniment.
• angajarea individului într-o acțiune sau relație exagerată.
• particularitățile contextului social.
• lipsa condițiilor interne.
• modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
• subsolicitare / suprasolicitare.
• situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
• criza de timp.
• izolarea.
• apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
• situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură).
Există două forme speciale de stres (Selye): distress și eustress. Distress-ul implică toate tipurile de stres enumerate (stresul obișnuit). Eustress-ul este starea de stres specială care este validată prin anumite reacții endocrine specifice. Se diferențiază de distress prin:
• natura agenților stresori (eustress – stimuli plăcuți ai ambianței, trăirile plăcute ale individului).
• consecințele acțiunii agenților stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
• în plus față de distress, eustress-ul are implică și stres fizic.
Agenții stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: caracter potențial stresant (generează stres psihic doar în anumite condiții), caracter de amenințare permanentă pentru individ și caracter negativ al consecințelor agenților stresori. Există două categorii de agenți stresori: unii care acționează pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agenții psihogeni) și stimulii senzoriali externi, care devin agenți stresori psihici veritabili atunci când bombardează repetat scoarța cerebrală și când au intensitate peste medie.
Parametrii de acțiune ai unui agent stresor: intensitate, durată, repetabilitate, noutate și bruschețe. Asupra individului acționează constelații de agenți stresanți. Clasificarea agenților stresori:
• în funcție de numărul lor, ei sunt: unici și multiplii.
• în funcție de asociere, ei sunt: conglomerați și configurați.
• în funcție de dominanța acțiunii, ei sunt: principali și secundari.
• în funcție de numărul indivizilor afectați, ei sunt: agenți stresori cu semnificație strict individuală, colectivă și generală.
• în funcție de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoși etc), chimici, biologici, psihologici.

Acest articol este preluat (din publicațiile găsite pe net) și modificat pentru a fi mai accesibil persoanelor fără pregătire specifică (medicină, psihologie) și care are ca scop popularizarea informațiilor cu privire la acest concept, des utilizat în limbajul cotidian.